Kaiser Soeze

cap (aproape) coada, un poem care impresioneaza. Un mare atu sa te joci cu imaginatia cititorului, cu expresii bine intiparite in constiinta cotidiana (the shortcuts in my brain), sa prezinti \"strada\" ca acel drum catre acele esente lirice. ca o concluzie: o lectura deloc obositoare, discurs convigator, sentiment bine conturat; putin dezamagit de final si de aparitie acelui element vizual purternic \"inevitabil albastru\" (adica nu e rau, ci doar parca nu se ridica la nivelul poemului per ansamblu). All \'n all,e in top 10 din tot ce am citit eu pe acest site.

bafta

faina atmosfera.. si ludicul destul de reusit... alunecari din idei in idei si alte idei> curge-prabuseste, univer-vers-univers paralel>>efemerul cu motanul. Interesanta lucratura \"de infante cu fusta lată de o idee
în capul unui analfabet\". Finalul, pe placul meu -evident parere personala :)) -. de asemenea, din scrierile pe care le cunosc ale domniei tale, imi place \"amplasarea\" ceea, spatiala, perspectiva, schimbarea ei ca un punct de vedere -la propriu, nu la figurat- etc etc -nu ceva nou, dar repet , se pare ca e ceva caracteristic autorului- fix, univers, nord, sud. sper ca s-a inteles la ce m-am referit (ca eu am de obicei probleme de exprimare)

mie de fel, imi place banalitate, ca mijloc al poeziei, al drumului catre trebsoara aia de uimeste atinge etc etc.. insa aici din pacate nu se pune problema. pentru prima oara vad si eu evident pretiozitatile cele din poveste cu sau fara inele. Nu exista insa pe aici nici ceva vulgar, gretos, nici ceva banal... pur si simplu textul nu ma covinge ideea de intimitate, intimitatea si DETALIEREA ei in maniera de mai sus, desi ideea abordata zic ca isi are locul in peisajul liric -parere personala, ce am scris pe aici, desigur-

Cristian Oravitan, mi-a placut tare mult comentariu tau . Ma simt un om nou acum, am vazut realitatea. Fara ajutorul tau nu as fi vazut-o. Ai avut dreptate, acum sunt putin mahmur, insa acum ca stiu realitatea pot sa iau viata de la capat si totul va fi bine.

P.S.: imi cer scuze autoarei daca realitatea textului nu se afla in versurile

pentru mine
nebunia e să-i gătesc
vinete cu parmezan
fratelui tău
și să mă dau ție cu patimă
în nopțile-n care
nu e prea târziu
pentru mâine

iubirea aceasta e arcadia mea
frumoasa mea arcadia
fără scăpare .

Atunci am inseles eu gresit mesajul. Mea culpa.