Poezii

Scriu poezii pe care nu le citește nimeni… Triste, cu obrajii plânși, ca niște iubite părăsite… Fiecare cuvânt e o lacrimă neagră cursă pe foi mototolite, ce-ar fi găzduit mai

JKJulia Kretsch

0

0

Tu lipseai. Erai lângă mine, tăcut privitor, martor al lumii de dincolo… Tu lipseai. Te priveam absorbită, cu mâna dusă la gură, iar inima îmi alerga într-o gară din care Tu

JKJulia Kretsch

0

0

Mă rezemam de soare ca de umărul tatei Și sărutam luna ca pe mâna mamei. Eram un univers într-un alt univers. Eram un copil cu lumină în păr și-un sărut pe obraz… S-au rotit

JKJulia Kretsch

0

0

Stăteau albe, tremurânde, nude în fața mea… Ca pereții unei case ce-și așteaptă zugravii… Ca obrajii de femeie, în zori de zi, curând a fi sulemeniți… Așteptau… Și îmi era milă de

JKJulia Kretsch

0

1

Priviri venite nu din ochi, Ci din străfundul timpurilor… Mă ascundeam în tine… de mine… Un gând ce răsare senin Și-apoi moare tăcut aici, Urlând în altă galaxie… Devenisem un

JKJulia Kretsch

0

0

Noapte cu cer plâns peste noi, Noapte cu Marte și clape atinse ușor… Un infinit de lumini, de culori: Curcubeele eului după ploi… Luna zâmbea dintr-un crater, Cuminte, senină, Ea însăși. M-am

JKJulia Kretsch

0

0

Din piatră-ntrupată, din lut, Privesc în jur fericirea, Aș vrea să cobor, aș vrea să ascult Cum ploaia îmi udă trăirea. Piatră măcinată de gânduri Și stea luminată de dor – Am scris sângeriu

JKJulia Kretsch

0

2

Mi-am frânt o aripă Încercând să te uit Și-am șchiopătat Peste curcubee și nori… Din lacrimi am curs ploaie Peste tristul oraș, peste tine… Furtuni am stârnit Cu vântul penelor mele… Și, când

JKJulia Kretsch

0

0

Lumea întreagă s-a pregătit Să cadă în ultima dizgrație, Iar tu îți iei zilnica rație De sforăit. Se moare, se ucide cu spor, Trăiesc popoare pe apucate Cad capii pe capete, Tu sforăi de

JKJulia Kretsch

0

0

După veacuri lungi de sete, După morți și chinuri crunte, Priponindu-mă-n perete, Mi-am clădit în gând un munte. Ca să-l urc mi-au mai rămas Câteva zeci de secunde, Smulse aprig dintr-un

JKJulia Kretsch

0

0

Gingășia Este o aripă de înger Peste care adie Un nor Tulburat De simpla idee De zbor… Julia Kretsch 8 iulie 2001 Constanța

JKJulia Kretsch

0

0

Mi-e mintea toată-nvăluită-n ceață Și sufletul preaplin îmi e de tine – Iubire unică din unica mea viață Ce-a devenit, de mult, și eu, și sine. Dintr-o fotografie-ncețoșată Desprind surâsu-ți

JKJulia Kretsch

0

0

Într-o putredă natură, Într-o plasă a minciunii, Într-un veac umbrit de ură, Celebrăm sfârșitul lumii. Gângăvind, cu ochii scoși, Copii ai adopțiunii, Muritori și păcătoși, Celebrăm

JKJulia Kretsch

0

0