Am un joc al meu
pe care nu-l știe nimeni:
îmi place să merg de-a-ndoaselea
pe trotuar,în mâini
numai ca să mă minunez
și să strig:
ce perfecte sunt aceste picioare,
ale altora,
mereu ale
Plutesc.
Nu mai ating pământul,
nu-mi mai aparține,
nici eu lui;
ne-am refuzat reciproc
fără regrete.
Plutesc.
Nu pot atinge cerul,
nu-mi aparține incă,
nici eu lui.
Ne refuzăm
Aveam o inimă pe undeva care bătea de fix
când te așteptai mai puțin.
Acum poate că stă la mâna altui suflet
și poate că îi șade bine,
torcând secundele în toate fusurile orare
cu o precizie
Din nou sunt pe moarte
chircit pe patul neputinței
așteptând coasa nu rece,
ci caldă încă de sângele altora
si mă bucur
pentru că numai murind
pot să-mi duc clipa de viață
mai departe în
M-am închis fără să vreau
într-o clepsidră
curg încontinuu înainte și înapoi
ca un râu fără logică
nisipul meu de sânge
pulbere de trandafiri
plutind nicăieri
o amăgire a umplerii de
E amurg încă
mai e timp până
la miezul acru de noapte
scriu de vreo viață și ceva
despre mine și neființa mea
și mă doare luna cu care scriu
pe cerul din hârtie ieftină
cu o cerneala
privește-mă când dorm
și scrie-mi visele
în care mă pierd
fără tine
privește-mă când visez
cu ochii deschiși
și pictează lumile pe care
le străbat fără tine
privește-mă când sunt trist
și
semenii mei se trezesc dimineața
își beau cafeaua își fumează țigările
se îmbarcă în toate mașinile
de care nu mai ai loc să-ți traversezi umbra
să respiri în liniște tăcerea unei
Pășeam voios odinioară
pe clipa unui început de viață,
dar am căzut în fața unui prag de seară
și-acum sunt mort și cuibărit în ceață.
Gâdilam copilărește talpa primăverii
încet,râzând să se
E prea seară
în senzația de dimineață
a clipei
și prea devreme
în carnea orei târzii;
m-aș trezi acum,
sfâșiind crusta caldă a visului,
dar ochii cască
la vederea somnului vieții;
m-aș lăsa
Nu mă mai leagă
nici un pod de viață.
Nu mai avem nimic în comun,
trăim într-o contradicție
constantă și fermă,
ca-ntr-o iubire
ce și-a pierdut undeva vraja
fără să știu cum,
fără să știu
E prea de necuprins cuprinsul
și prea cuprins cel necuprins;
mușcând neobosit din valul necuprins
al mării prea cuprinse,
mă prea cuprinde
un somn de necuprins
și tot așa o viață prea
Stau cu un cot rezemat
de pervazul înnoptării
și privesc deziluzionat
la această viață repetabilă
și mi-e frig.
Îngheț cu câteva grade
la fiecare sentiment,
de ură mai ales!
JA