Poezii

Am un joc al meu pe care nu-l știe nimeni: îmi place să merg de-a-ndoaselea pe trotuar,în mâini numai ca să mă minunez și să strig: ce perfecte sunt aceste picioare, ale altora, mereu ale

JAJulia Arman

0

0

Plutesc. Nu mai ating pământul, nu-mi mai aparține, nici eu lui; ne-am refuzat reciproc fără regrete. Plutesc. Nu pot atinge cerul, nu-mi aparține incă, nici eu lui. Ne refuzăm

JAJulia Arman

0

0

Aveam o inimă pe undeva care bătea de fix când te așteptai mai puțin. Acum poate că stă la mâna altui suflet și poate că îi șade bine, torcând secundele în toate fusurile orare cu o precizie

JAJulia Arman

0

0

Din nou sunt pe moarte chircit pe patul neputinței așteptând coasa nu rece, ci caldă încă de sângele altora si mă bucur pentru că numai murind pot să-mi duc clipa de viață mai departe în

JAJulia Arman

0

0

M-am închis fără să vreau într-o clepsidră curg încontinuu înainte și înapoi ca un râu fără logică nisipul meu de sânge pulbere de trandafiri plutind nicăieri o amăgire a umplerii de

JAJulia Arman

0

0

E amurg încă mai e timp până la miezul acru de noapte scriu de vreo viață și ceva despre mine și neființa mea și mă doare luna cu care scriu pe cerul din hârtie ieftină cu o cerneala

JAJulia Arman

0

0

privește-mă când dorm și scrie-mi visele în care mă pierd fără tine privește-mă când visez cu ochii deschiși și pictează lumile pe care le străbat fără tine privește-mă când sunt trist și

JAJulia Arman

0

0

semenii mei se trezesc dimineața își beau cafeaua își fumează țigările se îmbarcă în toate mașinile de care nu mai ai loc să-ți traversezi umbra să respiri în liniște tăcerea unei

JAJulia Arman

0

2

Pășeam voios odinioară pe clipa unui început de viață, dar am căzut în fața unui prag de seară și-acum sunt mort și cuibărit în ceață. Gâdilam copilărește talpa primăverii încet,râzând să se

JAJulia Arman

0

0

E prea seară în senzația de dimineață a clipei și prea devreme în carnea orei târzii; m-aș trezi acum, sfâșiind crusta caldă a visului, dar ochii cască la vederea somnului vieții; m-aș lăsa

JAJulia Arman

0

0

Nu mă mai leagă nici un pod de viață. Nu mai avem nimic în comun, trăim într-o contradicție constantă și fermă, ca-ntr-o iubire ce și-a pierdut undeva vraja fără să știu cum, fără să știu

JAJulia Arman

0

0

E prea de necuprins cuprinsul și prea cuprins cel necuprins; mușcând neobosit din valul necuprins al mării prea cuprinse, mă prea cuprinde un somn de necuprins și tot așa o viață prea

JAJulia Arman

0

0

Stau cu un cot rezemat de pervazul înnoptării și privesc deziluzionat la această viață repetabilă și mi-e frig. Îngheț cu câteva grade la fiecare sentiment, de ură mai ales!

JAJulia Arman

0

0