Poezie
ieri
1 min lectură·
Mediu
Mi-am construit odaia adânc în stânca.
Trecutul mă caută încă.
Ieri e un șanț
Peste care nu pot sări.
Fantomele nu au plecat
Și mă vor urmări.
Așa că mi-am săpat casa
Adânc în pământ.
Nu vreau să mai aud nici un cuvânt.
În fața mea e negru, fantomele urlă,
Dar nu prefer mucegaiul din urmă,
Viermii din palatele voastre.
Ieri e in spate, mă calcă pe umbră.
Îmi fac curaj,
Mă-ntorc
Și mă iau cu el la trântă.
Să-l calc în picioare, să-l scuip, să-l omor?
El râde, îmi spune că
Cel mai bine ar fi să-l ignor.
Ieri nu va pleca și ieri nu va rămâne.
Ieri e un sclav umil
Ce trăiește în mine.
26 mai 2002
023.105
0
-a doua strofa e nitel prea patetica
-cuprinsul primei strofe e cam simplut, incearca o metafora,o insinuare