jkloungsuh

asta simt eu

sepia
ăsta ar fi trebuit să fie titlul
0,5 nu e nici măcar sec, e egal cu zero ca și cum ai fi pus ***
sau nu ai fi pus nimic

dacă tot ai folosit virgula, de ce nu pui una și după brăduți?
E o sufragerie corectă ca o așteptare prea lungă - comparația asta e redundantă, lasă mai sec, plus că te lasă pe gânduri sufrageria asta corectă
nu-mi place deloc adunarea aia, nu ajută cu nimic textul, aici nu, or nu mai suport eu zorzoanele de niciun fel

mă deranjează vizual prima parte, cred că ar fi trebui rearanjată altfel începând cu versul la capătul capătului stai tu. rearanjată altfel văd și partea cu ciorapii albi, adică tăiată altfel
cred că te-ai cam pripit
spun toate astea că îmi plac foarte mult strofele astea lungi, simple și extrem de expresive, mai ales cum ai dat finish la instalare, de fapt, și la dezinstalare
mai mult, pare o filă de jurnal scrisă în bucătărie, printre treburi și alte alea. lași impresia că tu simți nevoia să scrii, asta simte eu, un cititor
și o faci bine
totuși, ăsta rămâne un text sepia indiferent de titlu

vreau să fiu cineva
care s-a uitat în ochii tăi
și a spus
și ce dacă
ăștia sunt

eu așa am citit, e foarte mișto vocea din versurile astea. gest insinuant, stupid, fără pic de romantism. tocmai asta e și interesant. restul, din păcate, e groaznic, are ritm de manea. eu aș rearanja versurile astea cinci și le-aș folosi într-un alt poem. ăsta e de atelier.

nu-mi plac deloc zorzoanele, italicele. cred că e un text care trebuie să respire altfel. nu pun aici varianta mea, ci doar îți spun ce ar trebui să elimini.
- primele două versuri

apoi:

versurile: /să crezi în astre/ (inspir)/ (expir).../ ...

și:

tălpile li se ating tălpile li se ating tălpile li se ating
- îngână îngerii sudoripari –

comparația tramvaiului cu ziua de post este redundantă. ziua de post nu pare lungă, poate ziua de post negru. nu-mi place nici cum sună linia vieții. oricum, e un text bun, cel mai bun din ultimele zile. poate revin, nu știu.

he\'s not

se mănâncă_crud

și nu înnotare, ci înotare

aș renunța la sunt fericit și la ultimul vers, da. apoi m-aș gândi puțin și la acea aromă de cer, căci e puțin forțată construcția, plus ilogică. eu aș vedea altfel infuzia și aici, aș fi insistat mai mult asupra.

aș dori și eu acces la această colecție

teatru pentru cei ce urăsc teatrul

Vedeți că există anumite greșeli prin text și la nivelul dlui Fluerașu, sunt inadmisibile.

Nu am mai râs de mult timp atâta, de fapt, nici nu-mi vine să cred câte tâmpenii spune acest domn Fluerașu.

\"Din capitală (oraș totuși mic pe scena mondială), provincia îmi apare într-o umbră dezamăgitoare. Practic, nu există lucrare semnată de un autor din provincie, în care să nu se vadă anumite reminiscențe ale frustrărilor acumulate de-a lungul timpului.\" - Probabil trăiți în Congo, altfel nu-mi explic cum de puteți scăpa asemenea enormități.

\"Scriitorii de acest gen sunt aproape inexistenți în România, așadar, mi-e greu să fac pronosticuri, însă cred că viitorul autor de succes este astăzi încă tânăr. Și, de ce nu, cred că voi fi eu acel autor!\" - asta-i o dilemă demnă de dosarele x

șamd

nu știu cât e de rezonabil peca, din moment ce majoritatea temelor pe care le abordează sunt aceleași. adică ele să se tot scămoșează în jurul acelorași obsesii, gen. așa cum, spre exemplu, aducerea în discuție a conflictului dintre generații este considerată clar, de cele mai multe ori, o pierdere de timp. căci nu se ajunge nicăieri. pentru mine, temele abordate de el sunt ca promisiunile făcute, însă care nu pot fi respectate. or există riscul să plec cu nimic, or plec cu niște promisiuni care și așa, nu vor putea fi respectate. în final, suntem nevoiți să alegem nimicul curat, în defavoarea pierderii timpului. aici mi s-au prezentat lucrurile dintr-o altă perspectivă. spun toate astea, pentru că am fost plăcut surprins de cronica mădălinei, ba chiar, m-a și convins să-mi rezerv un loc, sau chiar mai multe, la următoarele reprezentații. măcar până voi avea aceleași reacții. sau poate chiar mai puternice. mi-a plăcut enorm al IVlea fragment și desigur, ceea ce a urmat. poate pentru că eu și visurile mele ne regăsim în ele. sa poate printre ele. în orice caz, mădălina a reușit să mă convingă, ceea ce e apreciabil, ținând cont de faptul că părerile mele în privința acestor aspecte sunt aproape insurmontabile. până și pentru mine.
deci mai vreau astfel de cronici.

wow, asta da o surpriză plăcută

ela, cele patru mâini îți mulțumesc; a cincea care a luat naștere, o las aici

carmen, mulțumesc și eu, abia acum ți-am văzut comentariul

Trebuie să apreciem detașarea totală de sonete, de acele trăiri chinuite în favoarea ritmului și a rimei. Este normal ca textele acestei autoare să fie puțin explozive, sau chiar pe alocuri teribiliste. Și accept și atmosfera asta de coolness pe care a abordat-o în ultimele sale texte, căci se vede clar că experimentează. E ok să experimentăm și ar fi și mai ok din partea noastră dacă am susține aceste experimente. Eu spun că autoarea este pe drumul cel bun, e grea perioada asta în care e posibil ca textele ei să deraieze rău de tot. Însă în timp, sper că va căpăta gusturi cât mai fine pentru poezie.

Regulamentul nu ne învață să scriem, respectiv să comentăm și nici nu înlocuiește cărțile pe care ar trebui să le citim! Și totuți, nu mi-ați răspuns la întrebări, ceea ce arată că vorbește tastatură fără cap.

Veronik, te rog să-ți pui și tu varianta aici, altfel nu discutăm :)

fără care în primul vers din a IIa strofă, căci deja ai prea mulți de care

m-a întrebat dacă știu
artificiile alea chinezești
care explodează
haotic

o scânteie care sare frumos
în esența ei de lumină
care frige al naibii pe ăla
care ar întinde palmele s-o apuce

e foarte greu de înțeles
că rostul ei pe lume e să lumineze așa
și nu altfel
nu poți să o pui în felinar
dar nici la farul de la bicicletă
poți să o admiri toată noaptea lăsând-o liberă
chiar și ziua

dacă rostul e să luminezi frumos
află condițiile în care ți-ai spus că vei face asta
uită viitorul și prezentul
caută în trecutul tău
declarația de intenții

uite, am modificat eu
asta rămâne din textul tău
am pus apuce acolo, câci aveai o rimă involuntară

și uite că și cititori/ comentatori când intru eu
deci mai intru

Da, sunt întrutotul de acord cu dumneavoastră și chiar cineva mi-a scris după ce am dat drumul comentariului că într-un fel neregulile din text sunt scuzabile, dat fiind faptul că textul a fost scris pe un pat de spital, eventual pe o masuță de spital. Adevărul e că pe toți ne apucă patetismul, pe alții îi apucă până și paranoia. Însă tot nu cred că încadrarea unui text pe Agonia schimbă ceva. Dacă ați fi postat acest text la secțiunea Poezie, reacțiile ar fi fost aceleași, asta dacă ar mai fi fost la Recomandate, desigur. Textul rămâne același, atât ca valoare, cât și ca prezentare, indiferent de încadrare(îmi cer scuze de rimele învoluntare :) ). Ar fi rămas însă un text personal dacă nu l-ați mai fi postat. Eu asta încerc să spun, neg ideea de text personal postat, însă consider că neregulile din acest text sunt într-un fel scuzabile, nu datorită încadrării la personale, ci datorită modului în care l-ați scris. Și înțeleg acest ultim aspect, pentru că înainte de cititor de literatură, comentator/ poate și cârcotaș, sunt om!

Toate cele bune,

susții
engleză