jkloungsuh

Domnule Caragiu, sensibilitatea poeziei este atat de clar conturata in cuvinte, incat cititorul este transpus intr-un Univers perfect liric, inca din prima strofa...

\"copilăria se desface din chingi
cu exerciții de reproducere a formelor
care te fac să-nțelegi ceea ce-n grabă refuzi:
maladia nevindecabilă
te familiarizează cu dragostea,
crizele lasă pe adversari o lumină
când toate în jur sunt neclare.\"

Atunci cand imi place ceva, sunt prea multe de spus si de aceea prefer sa raman intr-o tacere binecuvantata.

Cu stima!:-)

\"soarele este o alergie reală
cerul se sprijină în el\" - Imi place cum ai prezentat soarele si cerul sprijinit in el.O imagine frumos si amplu prezentata...
In rest...toate bune si frumoase :-)


Toate cele bune,
Laur!

Apreciez lejeritatea discursului sub forma de monolog.
Consider ca ai ales un titlu mult prea evident pentru continutul poeziei, mai ales ca aceasta creatie are o incarcatura sentimentala foarte puternica.
\"Și mai ales urăsc
că nu pot urî că te iubesc!\"


Cu drag si cu respect!

O tristete apasatoare provocata de continuitate (\"Sunt trist și astăzi, ca și ieri\") si de neputinta (\"Sunt trist că nu mai am puteri/Să potolesc furtuna\"). Totul bine si frumos.Mai sunt mici scapari, dar se pot rezolva.
Te rog frumos corecteaza penultimul vers din ultima strofa \"Doar soarele la ocolit\", acel \"la\" -(corect: l-a ).

Cu respect!

Amintiri de cand erati <>. Prezentati aceste amintiri atat de frumos si de magic incat mi-as fi dorit si eu sa traiesc acele clipe, dar ma invatati ca nu mai este nevoie: \"Trecut-au anii, îs aceeași
visătoare-n zbor de fluturași,
înșir stihuri, basme și povești,
adunate vise strămoșești.\"
De ce ? pentru ca dvs. sunteti la fel ca-n copilarie.
Va mai pot spune ca titlul mi se pare putin nepotrivit si mult prea sugestiv.Sincer, eu n-am perceput aceste amintiri ca fiind \"ascunse-n ceata\".

Cu tot respectul!

Apreciez enorm jocul magnific in care fiecare vers se invarte armonios in aceasta roata perfect lirica.Apreciez enorm mesajul poemului si il percep ca fiind un mesaj destul de larg in interpretare.Iti apreciez poemul ... :-)
\"ora la care mațele sforăie
și eu, fericită, îmi imaginez că beau vin alb
ori că stau la fereastră și împung cu acul perdeaua
în dreptul fiecărei căpățâni ce traversează strada\"

Toata stima!

O stare alerta in ganduri, dar lejera in simtiri -\"țigara se duce mai încet decât tine\" - Totul se petrece atat de repede, brusc si dureros.Pana si coaroanele de flori \"se ofilesc mai repede\" ...

Felicitari! Foarte bine definit mesajul.Din nefericire, multi cei din tanara generatie nu reusesc sa-si formeze nevoia de cultura.Toate ideile prezentate in eseu sunt perfect adevarate, existand chiar foarte multe maniere de a gandi specifice tinerilor.

\"sufletul dezmembrat între colțurile vieții
ieșit din corsetul de gips
a atins prima treaptă [...]\"
Mi-a placut cum ai conturat sufletul \"ieșit din corsetul de gips\".
Ultima strofa ma ancoreaza pur si simplu intr-un Univers al continuitatii, al intrebarilor catre mine insumi.

Asteptarea doare...
\"Gandul, superb inorog întrupat din ninsoare
aleargă, singur și nebun peste vasta câmpie
pe care tu mi-ai desenat-o în palma stangă.\" - Cateodata, gandul este singurul prieten ce-a mai ramas cu noi in asteptare. Asemanarea gandului cu \"superb inorog\" este foarte frumos conturata.
Inorogul, nu pune botul în pământ să pască , el își plimbă nările înzăpezite numai prin cununa dorului și peste scoica lunii spartă.

Cand intervin amintirile, cuvintele sunt simple, dar dimensiunea lor filosofica au o incarcatura puternic afectiva, atat de afectiva incat orice alt cuvant in plus ar darama acel Univers Liric alcatuit din dulci sentimente din trecut!