Poezie
O floare !
O lupta ...
2 min lectură·
Mediu
Crinul cu spini
Chiar daca ziua s-a sfârsit
Eu înca ma gândesc la tine,
Caci esti un albastru infinit,
Un zefir venit sa ma aline.
Mireasma ta ma-nvaluie
Si ca-ntr-un dans surd ma întind
Pe-a cerului de stele mantie,
Si lacrimi ma cuprind.
Ma dezgolesc în fata ta, iubire,
De tot pacatul de a fi uman
Iar tu îmi redai acea simtire
De a nu iubi în van.
Ti-am daruit un suflet prea ranit
De vântul crud al disperarii
Eu te-am pierdut, tu m-ai (re)gasit
Tu m-ai iubit, eu te-am dat uitarii.
Întind palma în vazduhul plin de crini
As vrea sa culeg doar o petala,
Sa o sarut, sa o simt, dar spinii
Ma îndeparteaza de iubirea ideala.
Tu esti crinul meu, atât de pur!
Esti alb ca o dragoste divina
Dar în întunericul obscur
O amintire, înca suspina.
Asadar trecutul s-a transformat în spini
Si nu te pot culege din vazduh, din cer
Caci tu te scalzi în lumini,
Pe când eu sunt doar un întuneric sincer.
Iubirea noastra e ca un joc
De-a v-ati ascuns, de-a prinselea
Eu sunt apa, iar tu esti foc
Tu esti un soare, iar eu o stea.
Dar ce conteaza ca nu ne potrivim?
Îti spun tie de durere sa uiti
Conteaza doar ceea ce simtim,
Iar pentru iubire trebuie sa lupti!
044121
0
mi-e mie rau, tot ce se poate, pentru iubire nu mai lupt, nici nu-mi amintesc sa fi luptat, mi-au spus ca vine din firesc si da, am crezut! mi-a ramas in cap ultimul vers, cred ca vorbesc ... fara legatura cu_crinul asta!