Poezie
De mult
1 min lectură·
Mediu
Acum o sută de ani aveam umeri tineri cu aripi înauntru
Atunci aveam ochii închisi înafară si deschisi înspre mine
Aveam părul mai nervos ca un foc
Si brate de trident ce trimiteau fulgere în valuri
Acum o sută de veri purtam plete din serpi de timp
Si aveam nisip în păr ca să mă recunoască marea
Acum o sută de zări văzusem un soare ce se năstea din întuneric
Cu un miros de ceată purpurie trimisă către noapte
Acum o sută de mări mă întorceam în tărâm
Pentru prima dată
Si sufletul meu gol,pur ca o marmură neîncepută
S-a brăzdat adânc cu acele minuni
Acum o sută de ani când eram
Cu o sută de ani mai când ca acum
003.153
0