Poezie
Moarte
Un ultim ospat
1 min lectură·
Mediu
Apleacă-te peste dejunul nostru bogat
Si stropeste belsugul cu stropi de vin sângeriu
Zâmbeste sătul,transpirat de căldura insuportabilă
Lumina te orbeste si bucatele invocă zeita recoltei
Fructele pârguite îsi storc zeama în mâinile tale
Pângărind ospătul cu aromele lor încărcate de dorintă
Asează-te pe tronul tău cu perne comode,
Ritualul este pe cale să înceapă...
Altarul linistii asteaptă cu piatra rubinie si uscată
Vino,supune-te rasei tale cu rugăciuni de blesteme
Si ucigătoare ignorantă pentru semenii ce au clevetit
Hohotind cu ochii sticlosi si umbrind procesiunea
Astăzi,ne vom aduna să celebrăm vointa de neoprit
Absurdă si vie ca ofilirea boabelor de vin pe vită
Nu cerul,nu soarta,nu izbăvirea sufletului umed
Te-au spulberat cu dintii rânjiti înspre interiorul putred
Ci noi.
003031
0