Jianu Liviu-Florian

Îți mulțumesc, dragă Lory, pe unde vei fi fiind tu...
Cu drag,

Remus, nu știu cum să îți mulțumesc.
Cu drag,

Dar de 1 Martie

Blondă, brună, roșcovană,
Le dau darul hibernal,
Lângă un sărut de mamă,
Mărțișorul virtual...
*
* * *
** **
* * *
*
* **
Cu bine,

Mulțam fain pentru comentariul la \"Pe Tine te-au uitat?\". Până la urmă tot nu mi-ai spus ce le-a zis Domnul Iisus...
Cu bine,

Multumesc, dragă Remus, pentru convingerea ta că mai există cine, și cand, să mai dea dovadă de iubire pe lume.

Îți multumesc, dragă Lory, atât pentru comentariul tău la \"Critica demagogiei pure\", cât și pentru poezia ta, atât de sensibilă și adevărată pe grăbita lume pe care pătimim. Cu drag,

Frumoasă poezie, ca o zi de primăvară cu \"Muguri dureroși\". Mulțumesc pentru lectură. Cu drag,

Și eu am semnat condica azi, aici. Văzut, citit, plăcut. Cu drag,

Dragă Remus,
Același om de bine dintotdeauna. Îți mulțumesc din suflet, și mă gândesc chiar acum să fim mulțumiți cu nivelul sufletului nostru întru Iisus Hristos. Cu drag,

Dragele mele Andreea și Loredana,
Vă mulțumesc pentru semnele pe care le lăsați pe zidurile acestor coli de pixeli. Am citit Noul Testament, și recitesc câteva pagini la câteva zile, și am fost impresionat de plânsetul și tulburarea Domnului Iisus înainte de învierea lui Lazăr. Cât de uman este bunul Dumnezeu. Doamne-Ajută! Cu drag,

Săracul Lazăr, cât a fost bătut,
Și n-a avut o mână de mălai;
Dar cel bogat în Iad a încăput,
Și el, sărmanul Lazăr, drept în... Rai.

IATA-MA
21 decembrie 1999

Iata-ma vitriolat in haina-mi de pacat
In fata Dreptului Judecator si Imparat,
O zdreanta,
In fata mainilor care isi tin Christosul si Fecioara in balanta –
Tacerea-mi este sfetnic prost
Si-as vrea sa tip: de ce am fost ?
De-am fost un negru inger
Negru in fata Ta as vrea sa sanger,
De am avut cuvant si n-am tipat
De ce cuvantul mi-ai lasat ?
Ce faceti, oameni buni ?
Ucis-am prunci, sotiile ne-am lepadat,
n-am mai putut, n-am mai rabdat,
ne-am zidit nervii, mainile si tamplele-n icoane,
ne-au tipat ingerii cu trambitele in timpane
si am tacut.
Si-am luat-o iarasi de la inceput,
Ati sadit ura,
Ne-am zdrobit sangele si-am zdrumicat din el prescura,
Ati luat din noi
Speranta, ne-am rugat Tie, Doamne, si ne-ai aprins-o,
Lumanare, inapoi !
Ati vrut - noi, robi,
Voi, binefacatori –
Profitul nostru-au fost copiii botezati in trei culori !
Da,
Am pacate !
Socoate, Doamne !
Eu ingenunchez
Cu fruntea luminata de botez,
Si-n Sfanta Romanie
Ma laud cu credinta-n Tine si saracia mea lucie !
Dar uita-te, Parinte, si in jur !
Nu ma lasa in veacul meu obscur
In Judecata Absoluta !
Este muta !
Mai bine-n starea mea nativa,
In Judecata Relativa !
Ce mi-au facut barbarii ?
Cum mi-au cazut stejarii ?
Cum am ajuns, nevolnic si neghiob,
Un ochi de sticla-n ochiul meu de rob ?
Judeca-ma la infinit,
Parinte Netagaduit !
Eu voi raspunde
Doar pentru tara mea
Si pentru mine !
Doar pentru laptele de mama
Supt din limba si tatane !
Da,
Am pacate !
Dar n-am infipt cutitul pe la spate !
Sabia n-am ridicat
Asupra neamurilor care ne-au crucificat !
Sunt comunist !
Si-oricate haruri mi-ai lasat la acatist
Oricati talanti
mi-ai dat, i-am
impartit la carabusii pentru care
cu voia Ta, si Fiul Tau iubit
rabdat-a biciuit si rastignit !
Sunt comunist !
Si nefiind egal
Cu Tine, vad ochelarii lor de cal
Ca ai dat Omului Putere
Doar
Pentru a face Bine ?
Le-ai dat fire si iubire,
Si-au batut joc de limba si simtire !
Le-ai dat Putere,
Au strivit mormintele de inviere !
Le-ai dat gand,
Zdrobit-au tot ce-a fost plapand !
Le-ai dat cuvant ?
Au profanat cu El mormant dupa mormant !
Le-ai dat maini ?
Si-au umplut buzunarele cu paini !
Le-ai dat ochi ?
Te-au cautat sub pulpe de fecioare si sub rochii !
Le-ai dat auz ?
S-au desfatat tragand in bocete obuz dupa obuz !
Le-ai dat si pipait ?
Si suflete le-au impietrit, si n-au simtit !
Sunt comunist !
Cheama plutonul alb de draci
Ocheste-n vesnicie, Doamne,
Doar in mine !
Si ordona
Cu Sfintii toti si Dracul la un loc
Cuvantul :
Foc !

Frumos vis. Îți multumesc. Cu drag,

O idee mă tot sapă:
când n-au vin și n-au nici apă
\"peștii\" caută printre alge
o mulțime de... puștoaice...

Frumoasă, sensibilă poezie. Îți mulțumesc. Cu drag,

Mulțumesc, dragă Andreea, și eu semnez, a doua oară,cu drag, condica de prezență pe poeziile tale. Îți multumește,

Mulțumesc, Taisia, de ar încălzi cuvintele tale și sufletele celor care stau pe lângă câte o candelă de frig...Îndrăznesc să te rog să te rogi pentru ei...

Carmen, Andreea, vă mulțumesc pentru că mi-ați încălzit sufletul cu cuvintele voastre. Mă gândesc la cei flămânzi sau rebegiți de frig, și mă cutremur: câtă suferință îndură ei, în tăcere, în tăcerea unei rugăciuni, sau în tăcerea disperării. Suntem, neputincioși, contemporanii lor. De aceea cred eu că mila creștină, în biserică, sau față de un aproape, este doar o metaforă pe adresa celor până la care mila și compasiunea noastră nu vor ajunge niciodată. Doamne, ajută-i pe ei! Vă mulțumesc încă odată.

Mulțumesc, Niki.

Aproapele de lângă noi

Iubim mereu în altă parte,
Iubim mereu în alte locuri,
Iubirea noastra e departe
De toți săracii la sorocuri –

Și ne iubim pe noi pe față,
Ne construim și monumente,
Și-așa ușor uităm de viața
Săracilor eminamente –

Iubim mereu povești frumoase,
Iubim mereu sofisticate
Și tehnice iubiri de oase,
Și-uităm săracii de aproape –

Iubim atâtea garderobe,
Și-uităm să dăruim o haină,
Ne etalăm superbe robe,
Și ele ne țin loc de taină –

Iubim mașini, iubim și banii,
Iubim confortul și voiajul,
Și-așa firesc uităm sărmanii
Când vremile le cresc tirajul –

Iubim doar ceea ce ne place,
Și nu ne place să privim,
O sărăcie care tace
Și cere milă, din puțin –

Iubim mereu în altă parte,
Iubim mereu iubiri de soi,
Iubirea noastra e departe
De-aproapele de lângă noi...

Cu bine,

Mulțumesc pentru comentariul la \"Profesoara de limba română\". Mulțumesc pentru tot sufletul dezvelit pentru o clipă. Îmi cer iertare.