Jianu Liviu-Florian

O lume de senzatii in care ma orientez cu greu, pentru ca este lumea ta. Descrierea ei este originala. Continua cu curaj pe calea ta.
Cu respect,

Foarte frumos, Emil. Inima mi-a tresarit, sufletul mi-a saltat citindu-ti poezia-manifest. Sa te aiba bunul Dumnezeu in paza sa si a Bisericii Sale pentru ceea ce simti si oferi de gandit cititorilor si conationalilor tai! Acum, cu o zi inainte de 1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei, as striga lumii intregi cu bucurie: \"Hristos s-a nascut!\" \"Hristos a inviat!\", pentru ca nasterea si invierea Domnului nostru se cuvine sa stea cu sfintenie pe-al nostru steag!

Cu respect,

Draga Lucian, am recitit poezia si m-am gandit de multe ori la ea, si iti multumesc pentru randurile pe care mi le-ai scris. Bucuria mea este mare citind ca tocmai la \"impartasanie\" te-ai gandit; tu ai trecut dincolo de \"usa\", si ai gustat din potirul cu vin impreuna cu bunul Dumnezeu. Foarte frumoasa poezie; asemenea poezii sunt rare in ziua de azi. Pacat. Fie sa iti daruiasca Cel de Sus har si sa te bucure cu tainele Duhului sau, pentru a gusta din lumea nevazuta, dar simtita, care ne asteapta dincolo!
Cu respect,

Pentru a nu lua in desert taina Sfintei Impartasanii, mi s-ar parea mai inocent titlul \"Impartasire\".
Cu respect,

VINOVATUL ESTI TU

Am ramas acasa, singur cu fetita, sa am grija de ea. Fetita avea cateva luni. Dormea ca un ghemotoc in patutul ei, infofolita in paturica, cu bratele avionas. Aerul iesea si intra tiptil, prin narile ei stravezii. O priveam de la mine, din pat.

Imi era frica. Stateam la limita cu banii. O gramada de bani se duceau pe laptele praf al fetitei. Nici pentru imbracamintea ei nu prea aveam. In plus, ramasesem singur, si umbrele negre care pluteau prin camera ma dureau parca fizic.
Deodata, in gandurile mele, in mintea mea, in singuratatea mea, s-a trezit cineva.
- Cine esti? Am intrebat.
- Eu sunt. Este greu sa cresti un copil mic, nu-i asa?
- Da, asa este, dar de unde stii?
- Stiu foarte bine. Nu iti ajung banii pentru laptele praf?
- Asa este. Nu ne prea ajung banii. Luna asta chiar nu stiu cum ne vom descurca. Poate, ne mai ajuta mama, sau mama soacra, desi nu le permite nici lor pensia.
- Nu vreau sa te descurajez, dar laptele praf este foarte scump. Sa fiu sincer, nu cred ca vei reusi sa o scoti la capat. Si fetita este atat de mica. Mai este mult pana cand o veti putea hrani cu altceva.
Inima mi s-a strans, dar omul din mintea mea a continuat, fara sa bage in seama paloarea si transpiratia mea de pe fata.
- Cu hainele pentru fetita cum stati ?
- Stam foarte prost. Am imbracat-o, dar creste atat de repede. Mai toate hainutele i-au ramas mici. Acum, o imbracam cu ce mai avem pe aici.
- Si va fi din ce in ce mai greu. Gandeste-te rational. Nu veti mai avea cu ce sa o imbracati. Poate chiar...
- Va raci, se va imbolnavi?
- Nu este exclus. Si daca se va intampla asta, si este mai mult ca sigur ca se va intampla, gandeste-te singur, esti doar atat de matur, de unde veti avea bani pentru medicamente, pentru medic?
- Nu vom avea.
- Imi dai, desigur, dreptate. Complicatiile in asemenea cazuri sunt inevitabile. Fetita va suferi foarte mult. Si tu, si voi toti, veti asista ca niste neputinciosi la chinul ei. Nu este bine. Nu este deloc bine ce se va intampla.
Mi se pusese un nod greu si amar in gat. Interlocutorul meu era atat de exact in expunere. De rational. De ingaduitor.
- Da, a reluat, sunt foarte ingaduitor. Cu toate acestea, eu nu te voi putea ajuta cu nimic. Imi pare rau. Nici ai tai. Nici nimeni de pe pamant. Fiecare are problemele lui, vai, atat de importante. Cui veti cere ajutor?
- Imi va fi rusine sa cer ajutorul cuiva...
- Mai mult decat atat, nu te gandesti, vei pune omul caruia ii vei cere ajutorul intr-o situatie neplacuta. Sa te refuze. Si el, la randul lui, are atatea necazuri si necesitati stringente, cui ii mai arde de un nevolnic ca tine, si ca ai tai?
- Sunt atat de slab, chiar nevolnic, asa e...
- Te vor parasi toti cei din jur. Veti ramane singuri, tu si sotia ta. Cu fetita. Veti muri de foame, ca niste caini. Nu se va uita nimeni la voi. Nimeni, nimeni nu va va da nimic. Nici o mana de ajutor. Tu stii ce inseamna sa ingrijesti un copil? Cine se va ocupa de ea? Tu stii? Nu stii o iota. Atunci? Sotia ta nu va rezista singura. Nu veti putea... acesta este adevarul adevarat... nu veti putea sa o cresteti pe ea...

In patut, fetita a oftat.

Omul din gand a tacut o clipa, apoi a continuat.
- Imi pare rau de tine...
- Ce e de facut? Am intrebat.
- Uite, iti dau un sfat. Total dezinteresat. Ai face bine insa sa ma asculti. Vezi prosopelul de pe marginea patutului copilului?
- Da.
- Ia-l. Incet. Ridica-te din pat. Du-te langa patut. Apleaca-te. Infasoara-i prosopelul in jurul gatului fetitei. Si sugrum-o. Vei scapa de toate necazurile. De banii pentru laptele praf. De banii pentru imbracamintea copilului. De indiferenta tuturor.
- Si ce am sa le spun?
- Fleacuri. Ce sa le spui? S-a innecat. Cu biberonul cu lapte. Asta le vei spune....
M-am uitat la fetita. M-am uitat la prosop. In minte, vedeam numai usi trantite. Lipsuri. Fara lapte. Fara imbracaminte. Fara nimeni in jur. Iar ea, un mormoloc. Neajutorat. Iar eu, un mormoloc. Neajutorat. Incapabil sa o cresc. Dar mirosul ei de lapte crestea din patut. Dar mainile ei tresareau in somn. Dar in obrazul fetitei lumina crestea si descestea, asa cum respira. Am izbucnit in plans.
- Nu pot. Cine esti? Nu pot sa imi sugrum copilul. Nu sunt destul de tare pentru asta. Si imi pare bine ca nu sunt. Mai bine murim. Asa cum putem, Traind. Fara nimic. Fara lapte. Fara imbracaminte. Fara nimeni in jur. Dar frumosi. Cine esti?

Nici-un raspuns.
Am taiat din banii pentru mancarea noastra. Si am cumparat fetitei lapte praf. Rudele sotiei ne-au sarit in ajutor. Cu un carut de hainute. Cu un tarc. Cu un premergator. Nimeni din familie nu ne-a lasat fara ajutor.
Fetita a crescut frumoasa si sanatoasa. Pentru o clipa, am fost pe punctul sa imi sugrum propriul meu copil. Cine mi-a vorbit in minte? Nu stiu. Intre timp, am citit mai mult despre cei care vorbesc inselator. Voi ii cunoasteti? Cine sunt cei care mint? Cine sunt cei care ucid cu mana noastra? Cine sunt cei care ne fura copiii, si copilaria noastra? Ei nu sunt inchisi niciodata. Ei nu raspund niciodata pentru faptele lor. Ei mint. Ei fura. Ei ucid. Cu mana noastra. Cu slabiciunea noastra. Ei nu mor niciodata. Ei sunt nemuritori. Ei ne ingenuncheaza in plasa gandurilor lor. In plasa slabiciunilor noastre. Puteam acum sa fiu un criminal. Vocea din gand m-a inselat. Urma prosopului ar fi ramas impirmata pe gatul firav al copilului. Stigmatul meu. Crima mea. Si daca nu ar fi ramas acolo, ar fi ramas intiparita in constiinta mea. Sotia m-ar fi parasit. Familia m-ar fi renegat, ca un ucigas de copii dement si iresponsabil. Si totusi, acolo, in mintea mea, el, ucigasul, a ramas prizonier. Prizonier in memorie. El te convinge, te ingenuncheaza in momentele grele, sa faci raul.
Daca ii voi pronunta numele, veti rade de mine, si ma veti intreba: De unde stii ca este el? Ca el exista? Sau ma veti face nebun. Asa s-a si intimplat. Am scris pe un forum povestirea mea. Mi-a raspuns un singur necunoscut, cam asa: du-te urgent la psihiatru...
Totul s-a intamplat in mintea mea In gandul meu. Si omul din gand au fost de fapt gandurile mele, care imi vorbeau Si atunci, si atunci, va implor: ganditi-va atent la ce se intampla in mintea voastra, oameni buni. Si nu ii lasati singuri pe cei deznadajduiti...El, totusi, exista...Numele lui nici nu merita sa fie rostit, macar.. Ar fi trebuit sa ma rog, in loc sa stau de vorba cu el. Dar eu, un ateu, nu credeam in nici o rugaciune atunci cand omul din minte imi vorbea.
El este vinovatul care niciodata nu va exista. Este instigatorul care nu va exista niciodata. Vinovatul esti tu. Intotdeauna.

Omul din minte a gasit de cuviinta sa imi mai spuna ceva:
- Nu ti-as recomanda sa arati cuiva povestirea aceasta. Le vei parea un biet suferind de boli psihice. In cel mai bun caz, iti vor recomanda sa consulti de urgenta un psihiatru. Atat... Un psihiatru... Fii intelept. Nu spune nimanui nimic. Nu vei avea decat de suferit oprobiul public. Consoleaza-te cu existenta mea. Eu traiesc la tine in gand. Iti dau sfaturi. Dar tu decizi. Tu raspunzi pentru ceea ce faci.
De fapt, eu ti-am vrut binele. Am incercat sa te ajut. Unora ca tine, doar, le va trece prin minte, dar vor uita foarte repede, cateva cuvinte...

- “... sau din inselaciunea diavolului...”

Cu respect,

Mi-a mai scapat un vers de final:

Viata rastignita pe-un poem-

Draga Doru,
Ca de atatea ori in fata cate unui poem mustind de iamgini poetice superbe, metafore incantatoare, am senzatia ca musc dintr-o paine in care, in locul graului, gura mi se umple de gustul fad al afanatorilor si ingredientelor unei industrii poetice a painii pentru uzul celor prea flamanzi ca sa mai aiba sentimentul gustului. Nu as vrea sa imi descarc in acest poem sentimentul meu de calator prin poezia prezentului ca printr-un imens pustiu, in care cel care se pierde nu gaseste apa vietii, ci se imbata cu mirajele desertului. Dar asta simt. Totul este superb. Dar inima mea se incarca cu nimic. Stau si ma intreb de ce poezia nu reuseste sa imi comunice - atentie, mie numai - nimic altceva decat volutele unor cautate balonase de sapun, cu atat mai putin ceea ce mi-ai deconspirat a fi abandonul trairii in trup, si inceputul trairii in spirit. Nu stiu. Sa fie alcoolul - mai bland decat vulturul din Caucaz - apexul acestui inceput? Totul se amesteca, se amalgameaza, Dumnezeu insusi, batranul, nu intelege ceea ce noi am inteles demult, noi, poetii, sau noi, muritorii, contorsionata, pana mea critica ingurgiteaza atata talent poetic incontestabil risipit pentru a-mi comunica mie - atentie, mie numai - gustul unei paini preparata din sticla. Cat de artizanala, cat mestesug, cata daruire, cata traire in aceasta vocatie de sticlar, care ajunge faina de sticla intr-o paine a viselor mele, mereu amanata...Eu cred chiar ca poezia romana nu se mai scrie demult in limba romana. Se scrie intr-o limba necunoscuta, in care fiecare incercam, dupa inclinarea literelor, dupa forma lor, dupa muzicalitatea moderna a golurilor, sa ghicim intelesul care ne pune in valoare talentul de cititor in intuneric. Cu respect si cu drag,
Liviu

Draga Doru,
Nu judec oamenii dupa indreptare. Stiu doar ca dupa intamplarea cu betivanul din biserica, mi-am spus ca nu voi mai da bani unui cersetor. Nu m-am tinut intotdeauna de acest gand. Ce sa spun? Cele povestite de tine sunt cutremuratoare. Biserica ne sfatuieste ceea ce ne sfatuieste. Eu cred totusi ca sfatul este bun. Situatia descrisa de tine reprezinta poate o fericita exceptie. Cati nu si-au pierdut sufletul si mintile din cauza bauturii? Cati nu au ucis din cauza bauturii? Cati nu au infundat puscariile din cauza bauturii? Sa fie acesta un motiv ca sa le dam sa bea, din solidaritate umana? Din spirit crestin?
Nu tin eu in cumpana judecatile lui Dumnezeu. Dar secole de existenta inspirata de Dumnezeu, atatea si atatea sfinte sinoade calauzite de sfinti inspirati de Dumnezeu, au dat bisericii lumina calauzitoare pentru obladuirea sufletelor credinciosilor pe cararea cea dreapta. Ce sa spuna preotul? Bea ,fiule, ca tot mai bine e sa bei decat sa ucizi un om? Nu. Spune: nu bea, ca sa nu ajungi sa ucizi un om. Si uite ca omul tau era - datorita bauturii - pe punctul de a omori un om. Vei fi oare tot timpul langa el ca sa ii dai sa bea, pentru a nu ucide? Ma indoiesc, draga Dorule. Daca spiritul legilor lui Dumnezeu ar fi langa el, atunci nu ar ucide. Ce sa facem? Ca sa nu devina toti alcoolicii ucigasi de oameni, sa ii miluim pe toti cu cate o sticla de tarie? Dar ne-ar ajunge pentru aceasta salariile? Poate, pe moment, ai suspendat o crima. Dar lupta se da in continuare. Se da si in absenta ta. Omul de care vorbesti este foarte inteligent. Sta doar langa biserica. Nu intra in ea. Intuitia l-a invatat ca poate specula mila. Si asta si face. Te minte poate, chiar. Poate este un alcoolic inveterat. Poate ca are chiar stagii la dezalcoolizare. Eu, unul, cu riscul ca victima sa fie chiar din familia mea, nu ii voi da sa bea. Este optiunea mea personala. Asa cum si tu ai optiunea ta. Imi este si mie mila de el. De boala de care sufera. De neputinta in care sa zbate. Daca toti fumatorii ar atenta in lipsa tigarilor la viata cuiva, ce am face? Le-am da tigari, ca sa nu ucida? Nu suntem noi providenta, draga Dorule. Parerea mea sincera este ca omul chiar te minte. Te minte si o face fara nerusinare. Daca a trecut prin clinica de psihiatrie, nu merita el oprobiul. Ci compasiunea. Dar asta inseamna ca starea lui de libertate a fost si evaluata de niste oameni care au profesia asta. Nu stii tu ce face un dependent de alcool sau de droguri pentru a-si satisface viciul. Eu am fost dependent de tigari, si nu mai aveam rusine. Imploram o tigara. Fumam chistoace aruncate. Un dependent de drog sau de alcool minte. Fura. Daca ucide sau nu ucide, deja nu mai tine de noi. Tine de el. Dar te poate minti ca sa obtina de la tine drogul, ca va ucide. Te sfatuiesc sa nu ii mai dea nici tigari, nici alcool, cu oricata sinceritate si omenie se marturiseste inimii tale.

Draga Doru,
Am rasfoit pentru a raspunde la intrebarea ta un indreptar de spovedanie ( o lista de pacate, asa cum le considera Biserica Ortodoxa). Iata ce am gasit:
\"11. Am fumat. M-am drogat (fumatul si drogurile sunt sinucidere). Am vândut tigări si/sau droguri.
92. M-am ametit la cap cu băuturi alcoolice. M-am îmbătat. Am si vărsat după aceea.\"
Fumatul este un pacat. Parintele Cleopa spunea ca daca ne-ar fi fost lasat fumatul ca un lucru nepacatos, Dumnezeu ne-ar fi creat cu un hogeac ( cos ) pentru fumat.
Cat despre bautura, acelasi parinte Cleopa ne sfatuieste sa punem mesenilor, la o ocazie deosebita, cum este nunta, maxim un pahar de 100 ml in fata, pe toata perioada desfasurarii nuntii. Asta este nunta crestina, ne spune parintele. Fara lautari, fara bautura multa, cu preotul in capul mesei, alaturi de nasi, si cu cantareti bisericesti. Din cand in cand, preotul rosteste cate un cuvant mesenilor, urmat de cate o cantare bisericeasca.
Ar spune parintele Cleopa ca acestea sunt cararile Raiului. Parca asemenea cuvinte sunt neverosimile pe lumea pacatoasa pe care traim.
Am fost odata la o biserica. Un om in fata preotului il ruga de zor sa ii dea un ban pentru a se putea intoarce cu cursa in satul lui. Mi-a fost mila de om si i-am intins o hartie de 10 mii. Cand a luat-o din mana mea, m-a izbit mirosul puternic de bautura emanat de om. Mi-a parut imediat rau. Preotul il cunostea mai bine decat mine. Omul a luat banii si a tulit-o din biserica in prima carciuma. I-am spus preotului: va rog sa ma iertati. Preotul a stat putin pe ganduri si mi-a spus: acum, ce a fost a fost. Ati vrut sa-i faceti un bine. El a facut din acest bine un rau cu mana lui. Dar, draga Dorule, a da unui om bautura sau tigari este un act de caritate fals: nu ii faci un bine, ci iti faci un pacat cu el. In privinta tigarilor, in mod cert. Ii afecteaza si sanatatea trupeasca si cea sufleteasca. In privinta bauturii, de asemenea, pentru ca omul nu stie masura. Daca ar sti masura bauturii, nu si-ar da ultimul ban pe ea, pentru a iesi apoi in strada sa cerseasca din nou bani pentru bautura. Iarta-ma ca ti-am scris aceste lucruri, stiu ca esti un om cu o inima mare, care ar vrea sa faca binele unui om sarman.

Multumesc, George, pentru trecerea ta pe aici, comentariu si aprecierea ta generoasa. Am intrat pe adresa ta si am citit o poezie ( \"Povestea noastra\"). Mi-a adus aminte de copilaria petrecuta in Ardeal. Iti multumesc inca odata.

Epigrama lui Giga

Toti Granzii-au arme nucleare!
Prin ce mister atunci, taman,
Cazu atata suparare
Doar pe... petrolul iranian ?

Cresterea pretului carburantilor este primul simptom al unei crize foarte putin mediatizate, de care guvernele se feresc sa vorbeasca, dar care va marca in mod decisiv civilizatia actuala: sfarsitul \"erei petrolului\".(atentie: urmeaza \"era apei\"!). Despre acest imens colaps - in jurul caruia s-a instituit un veritabil \"zid al tacerii\" - vorbesc lucrarile unor reputati specialisti, cum ar fi Collin Campbell sau Jean Laherrerre, ca si marele geofizician american King Hubbert. Conform \"Curbei lui Hubbert\" catre 2008-2010 se va atinge varful exploatarii petroliere, dupa care
\"Curba lui Hubbert\" marcheaza descresterea progresiva a resurselor pana in anul 2050.
In jurul anului 2050 se va putea vorbi despre \"moartea petrolului\" ca principala resursa (rezerva) energetica a civilizatiei noastre. Pana atunci, scaderea dramatica a resurselor ne va marca in mod decisiv. Prima revolutie industriala - care a avut loc in Marea Britanie, in jurul anului 1800 - s-a bazat pe forta aburului generat de carbune. Dupa primul razboi mondial, a doua sursa de energie industriala a avut la baza, in cea mai mare masura, petrolul. Asa cum se stie, acest fapt a schimbat din temelii civilizatia, pe plan politic, economic, militar si ca impact asupra vietii de fiecare zi. Petrolul a devenit \"hrana civilizatiei\". Acum - la inceputul secolului XXI - cei mai mari specialisti vorbesc despre epuizarea acestei resurse vitale si incearca sa periodizeze moartea petrolului, precum si sa anticipeze consecintele uriase asupra civilizatiei umane. Pentru omenire este imposibil - sustin expertii - sa continue sa exploateze la infinit si irational circa 100 de milioane de barili pe zi, fara ca petrolul, ca resursa energetica, sa \"moara\".
Implicatiile geopolitice, strategice si economice ale interventiilor militare ale SUA in Orientul Apropiat si Asia Centrala sunt generate - dincolo de pretextele propagandistice binecunoscute (razboiul cu terorismul, democratie, libertate etc.) - tocmai de importanta resurselor de petrol si gaze naturale din cele doua zone, pe care Statele Unite incearca sa le monitorizeze, in conditiile crizei petrolului.

Peter Odell: piata energetica pe termen lung
Conform profesorului Peter Odell de la \"Royal Swedish Academy of War Sciences\", in tarile care au apartinut fortei Uniunii Sovietice, ca si in Orientul Mijlociu, sunt concentrate circa 74% din resursele cunoscute de petrol si gaze naturale. De unde si prezenta americana in aceste doua zone vitale. Companiile petroliere gigant anglo-americane, sustinute de coalitia militara pusa la punct de Washington, incearca sa-si instituie controlul nu numai asupra tarilor cu resurse petroliere, dar si asupra acelor tari prin care trec - sau vor trece - oleoductele si gazoductele companiilor.
In acest context, \"Chevron-Texaco\", \"Exxon-Mosil\" sau \"Shell\" - unele din cele mai mari companii anglo-americane de petrol - au ajuns intr-o dura concurenta cu gigantii europeni: \"Total-Fina-Elf\" (franceza) sau ENI (italiana), ori companiile petroliere rusesti.
Concurenta acerba de pe piata petrolului se reflecta in mare masura in concurenta politica dintre state, nefiind straina de multe dintre conflictele, revolutiile, schimbarile de regim care au loc in lume.
De aceea, discutiile despre criza petrolului sau moartea petrolului sunt inconjurate de un veritabil \"zid al tacerii\". Cetateanul obisnuit nu are acces la datele de referinta ale acestui domeniu vital, care se indreapta spre o criza finala. Si nici la literatura consacrata crizei petrolului si impactului sau asupra civilizatiei.
Guvernele considera ca acesta este unul dintre cele mai delicate secrete, date fiind consecintele enorme asupra omenirii. Printre cele cateva organizatii care abordeaza totusi marea tema a inceputului de mileniu se numara \"Association for the Study of Peak Oil\" (ASPO) sau \"Oil Depletion Analysis Centre\" (ODAC).
La Serpa, in Portugalia, s-a desfasurat intre 23-25 septembrie 2004 conferinta internationala \"Civilizatie sau barbarie\". La un an de la aceasta conferinta, unele din pronosticurile facute de specialistii de la Serpa s-au adeverit, confirmand un anumit curs, tinut insa in mare secret de guverne.
\"Moartea petrolului\": razboaie, inflatie galopanta, concurenta si un nou mod de productie
Multi specialisti considera \"Curba lui Hubbert\" - care stabileste inceputul sfarsitului erei petrolului intre anii 2008-2010 - drept realista.
Plafonul maxim este fixat in 2008. Iar primul simptom - cresterea pretului barilului de petrol - este elocventa. Daca, pentru 2006, pretul barilului de petrol este estimat in jurul a 125 de dolari, prognoza pentru 2008 este de trei ori mai mare, cel putin. Aceste estimari ii apartin lui Ali Bakhtiar (un iranian), creatorul lui \"World Oil Production Capacity\", si sunt impartasite de majoritatea specialistilor. Asadar, daca in 2006 vom plati in jur de 125 de dolari barilul, in 2008 pretul va urca la aproape 180-200 de dolari pe baril. Un pret absolut astronomic!
Pe langa cresterea spectaculoasa a pretului la barilul de petrol, exista si consecinte la nivel geopolitic asupra carora guvernele nu sufla, de asemenea, nici un cuvant. In conditiile diminuarii progresive a resurselor de petrol, confruntarea America - Europa se va accentua.
Pe langa razboaiele din Afganistan si Irak, Statele Unite - obligate de criza resurselor petroliere - se vor angaja in noi conflicte (Iran, Columbia, Asia Centrala) cu tarile care mai detin inca rezerve semnificative de combustibili fosili. Este asadar logic ca, in locul \"razboiului cu terorismul\", sa vorbim mai degraba despre \"razboiul global pentru resurse\".
Milioane de oameni insa nu inteleg aceste procese profunde, iar mass-media nu le ofera datele exacte ale problemei pentru a nu starni o panica generalizata. Exista si un alt aspect care va marca in viitor civilizatia umana: schimbarea modului de productie.
In deceniile care au urmat celui de-al doilea razboi mondial, \"Banca Mondiala\" si FMI-ul au impus o anumita \"diviziune internationala a muncii\", care a obligat statele subdezvoltate sa se specializeze in exportul anumitor materii prime, de pe urma carora primeau fonduri pentru achizitionarea alimentelor (a hranei).
Acest mod de productie la scara globala a determinat statele subdezvoltate sa abandoneze orice activitate alimentara si sa devina dependente alimentar total de statele bogate, carora le livrau materii prime. S-a afirmat de nenumarate ori ca pentru statele subdezvoltate importul de hrana ar fi mult mai ieftin decat producerea alimentelor in tarile respective. Iar tarile subdezvoltate au urmat aceasta linie. Ca urmare, numeroase tari din Africa, America Latina ori Asia s-au specializat in exportul de materie prima (uneori a unui singur produs): petrol brut, cereale, diverse minerale si metale, carne, cafea, fructe etc. Astfel, ele si-au pierdut capacitatea de a-si hrani propria populatie.
O intrebare se pune: ce se va intampla cu aceste tari subdezvoltate atunci cand pretul de transport - datorita cresterii pretului la petrol - va atinge praguri imposibile pentru ele? Rezulta ca multe state sarace - care nu poseda resurse petroliere - vor fi aduse in stare de colaps economic si - ca un corolar - de haos politic.
Din cauza cresterii exorbitante a pretului petrolului, tarile sarace ale lumii vor trebui sa adopte alt mod de productie. Probabil mult mai primitiv, indepartandu-se astfel astronomic de grupul restrans al statelor dezvoltate.
Altfel spus, criza petrolului nu numai ca va accentua dramatic diferentele dintre grupul statelor bogate si restul tarilor non-petroliere sarace, dar va genera pe glob doua lumi, cu moduri de productie antagonice. Doua tipuri de civilizatie, complet diferite. Tarile bogate si cele sarace nu se vor mai apropia cat de cat, ci se vor indeparta tot mai mult.
Marea faza a tranzitiei: era post-petrol
Printre cei care au luat parte la conferinta \"Civilizatie sau barbarie\" de la Serpa (Portugalia) s-a numarat si Jorge Figueiredo, un reputat specialist in domeniul energiei, editorul publicatiei de stiri si analize on-line \"resistir.info\". Cunoscut mai ales prin lucrarea \"The Change into a New Energetic Paradigm\", Figueiredo si-a intitulat contributia la conferinta \"The Great Phase of Transition: The Post-oil Era\". Jorge Figueiredo considera ca o criza a petrolului se va declansa cu siguranta in urmatorii trei ani, si va avea efecte dintre cele mai profunde asupra civilizatiei umane. Epuizarea petrolului ca resursa, lipsa unei alternative energetice comerciale, vor antrena civilizatia noastra spre o \"epoca de tranzitie\" post-petroliera. Dincolo de acutizarea conflictelor politice si economice pe care le va genera inevitabil epuizarea mondiala a resurselor de combustibili fosili, Jorge Figueiredo face unele aprecieri asupra modificarilor pe care le va impune criza petrolului pe termen mediu si lung.
\"Moartea petrolului\" - tinuta in secret de guverne si mass-media - va avea ca efect sigur distrugerea agriculturii intensive sustine Figueiredo, care sta la baza alimentatiei globale. Fertilizatorii, pesticidele, fungicidele, agro-masinile - tot ceea ce are la baza petrolul - vor disparea treptat. Disparitia agriculturii intensive va antrena o criza alimentara globala.
Criza petrolului va determina, potrivit Figueiredo, o treptata reducere a productivitatii solului si a profitabilitatii agrare. Mai ales pamanturile \"obosite\", care au dat recolte generatii la rand - si care nu pot fi intretinute pentru agricultura decat cu fertilizatori - se vor resimti in urma absentei chimizarii solului. Pentru refacerea naturala a terenurilor secatuite vor fi necesare decenii. Timp in care foametea va face ravagii. \"Foamea globala\" va transforma alimentele intr-o noua si neasteptata arma in mainile statelor supradezvoltate, considera Figueiredo.
Pe plan demografic vom asista la un control mult mai ferm al populatiei, dublat de o \"dezurbanizare\" si o reintoarcere a omenirii spre mediul rural. Proportia actuala, in care 10% din populatie hraneste celelalte 90%, nu va mai putea fi mentinuta in conditiile \"mortii petrolului\". Aceasta va determina o mare parte din populatie sa lucreze in agricultura, procurandu-si singura hrana.
Jorge Figueiredo considera ca si industria - mai ales ramurile energofage - va fi afectata de moartea petrolului. Industria automobilelor, a transporturilor aeriene, rafinariile etc. vor fi printre primele sectoare afectate.
\"Moartea petrolului\" va impune alte forme de energie, care din pacate acum sunt fie in stadiul cercetarii, fie sunt foarte putin folosite, fie au preturi exorbitante: energia solara, foto-voltaica, eoliana, energia valurilor, energia hidroelectrica, biogazul, biomasa etc. Ori se va apela la energia nucleara, mult mai riscanta. Ramane hidrogenul, care ar putea fi obtinut din apa. Dar tehnologiile sunt, deocamdata, ne-economice.
\"Negativistii\" crizei petrolului
O caracteristica a \"erei post-petrol\" este caracterul sau \"sincron\": criza va afecta, in acelasi timp, pe toata lumea, sustine Figueiredo. In primul rand prin pretul exorbitant al barilului de petrol, incepand din jurul anului 2008. Ceea ce va determina scumpirea excesiva a carburantilor. Apoi a tuturor produselor. In al doilea rand, prin scaderea dramatica a resurselor de petrol, ceea ce va conduce la razboaie si alte actiuni politice violente.
Tocmai de aceea guvernele, marile companii petroliere si organizatiile internationale (ca \"US Geological Survey\", \"World Bank\", OECD, AIEA) s-au ferit cu obstinatie sa vorbeasca despre acest subiect tabu: moartea, in cateva decenii, a petrolului ca resursa energetica, si absenta unei alternative comerciale la acesta; pentru a nu starni \"marea panica mondiala\", generata de schimbarea civilizatiei noastre, cu tot ceea ce implica aceasta. Desi exista un munte de dovezi in ceea ce priveste epuizarea, in cateva decenii, a petrolului ca resursa energetica. Guvernele, marile companii petroliere si organizatii internationale au produs, totusi, cateva categorii de \"negativisti\", dupa cum ii numeste Jorge Figueiredo.
In general, \"negativistii\" sunt economisti cu conceptii dogmatice care sustin ca mecanismele de piata (\"mana invizibila\") vor reglementa si aceasta problema, care este totusi una de criza globala. Anume prin simpla reajustare a preturilor, conform teoriilor neo-liberale.
Nu se tine seama ce se va intampla cand continente intregi (Africa, American Latina, alte zone) nu vor mai fi, pur si simplu, capabile sa achite, in doar cativa ani, pretul exorbitant al carburantilor.
Un alt tip de \"negativisti\" ai crizei petrolului si epuizarii sale ca resursa energetica sunt cei care cred, cu multa naivitate, ca progresul tehnologiei va putea suplini rapid dispartia acestei resurse energetice. \"Sunt personaje care nu cunosc cu adevarat nimic despre stiinta, dar cred in ea ca intr-o noua religie\", afirma Figueiredo.
Mai exista un tip de \"negativisti\" ai \"mortii petrolului\" din randul statisticienilor, care vin cu cifre ale rezervelor de petrol existente, \"probabile\" si \"posibile\". Multe din aceste statistici sunt confectionate in functie de interesele marilor companii petroliere care le comanda. Acestea au tot interesul, de pilda, sa ascunda faptul ca cel mai mare rezervor petrolier din lume - cel de la Ghawar, din Arabia Saudita - este in declin de cativa ani de zile. Sau ca al doilea put petrolier al lumii - de la Cantarell (Mexico) - se afla, de asemenea, intr-un declin evident al productiei, desi este exploatat abia din 1979.
Jorge Figueiredo previzioneaza mari razboaie pentru rezervele existente de petrol, spectaculoase reorientari politice, precum si \"revolutii\" in serie - determinate de faza de tranzitie in care va intra civilizatia umana in urmatorii cinci ani. Primul semn sigur al acestei schimbari majore pentru omenire va fi cresterea considerabila a pretului la barilul de petrol, incepand din 2006-2008. Petrolul ieftin nu va mai exista.
Razboaie pentru ultimele mari resurse mondiale
Eric Waddell este profesor de geografie la \"Laval University\". In numarul 3 din \"Global Outlook\", publicat in noiembrie 2002 - chiar in perioada care a precedat invazia americana in Irak -, Waddell a facut o serie de precizari, care au starnit senzatie in lumea specialistilor, privind adevaratele ratiuni ale razboiului cu Irakul. Precum si punctele de pe glob in care se vor desfasura viitoare conflicte. Potrivit lui Eric Waddell, Administratia Bush a decis sa intervina militar impotriva regimului de la Bagdad exclusiv din ratiuni de \"criza a petrolului\" si de acaparare a ultimelor mari resurse mondiale.
Principalele beneficiare ale invaziei in Irak nu erau nici democratia, nici libertatea, ci \"BP\", \"Exxon-Mobil\", \"Chevron-Texaco\" si \"Shell\". Primul obiectiv al Coalitiei anglo-americane era \"securizarea controlului SUA si Marii Britanii asupra marilor resurse din Irak\", in perspectiva crizei mondiale a petrolului.
In articolul sau - devenit, intre timp, celebru - Eric Waddell dezvaluie ca in Statele Unite consumul intern excede cu 20 de milioane de barili de petrol pe zi consumul mondial.
SUA sunt cel mai mare importator de petrol: 56% din consumul mondial este directionat catre America. Pentru a se mentine la acelasi nivel, SUA trebuie sa-si asigure accesul la noi rezerve de combustibil fosil. Se estimeaza ca, in jurul anului 2020, importul de petrol al SUA va atinge 66% din productia globala. Asta in conditiile in care rezervele sale interne abia ating 2,8% din resursele mondiale cunoscute.
Doua treimi din resursele mondiale de petrol si gaze naturale se gasesc in estul Orientului Mijlociu (Arabia Saudita, emiratele din zona Golfului Persic, Irak). Perspectiva \"mortii petrolului\" a aruncat tarile din aceasta regiune in prim-planul interesului politic si militar al Statelor Unite.
A doua zona de pe glob bogata in resurse petroliere si de gaze naturale este Asia Centrala. Mai exact, tarile ex-sovietice din regiunea bazinului Marii Caspice (Azerbaidjan, Kazahstan, Rusia, Turkmenistan) si Iran, care fac obiectul unei masive infiltrari americane inca din anii \'90. Odata cu tarile din jurul lor, pe unde trec sau vor trece oleoductele companiilor americane. A se vedea, in acest sens, \"revolutiile portocalii\" (finantate de George Soros si \"Open Society\"), care schimba regimurile in functie de interesele pentru oleoducte ale SUA: exemplul cel mai recent, oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan.
Pentru aceste resurse se poarta si se vor purta razboaie crancene, vor avea loc spectaculoase lovituri de stat, asasinate imunde si \"revolutii\" de diferite culori. Totul se rezuma insa la doua notiuni: \"criza petrolului\" si, ulterior, \"moartea petrolului\".
\"Agenda secreta\" a Administratiei Bush
Estimarile facute de \"Energy Information Administration\" plaseaza rezervele mondiale de petrol (existente si posibile) la cifra de 243 de miliarde de barili. Adica cu 25% mai mult decat rezervele care sunt astazi exploatate. Ceea ce da un sens interventiilor SUA cum este cea din Irak, din perspectiva urmatoarelor decenii: \"foamea de petrol\"!
Irakul poate produce, in mod curent, 11% din totalul productiei mondiale de petrol. Iar, ca rezerve, Irakul se situeaza pe locul doi in lume, dupa Arabia Saudita (112 miliarde de barili). Companiile anglo-americane (BP, Chevron-Texaco, Exxon, Shell) erau insa total absente, pana in 2003, din Irak. Si pana in prezent din Iran. Atat Irakul, cat si Iranul au in schimb contracte avantajoase cu Franta, Rusia si China. Ceea ce explica opozitia acestor tari la agresiunea americana, agresiune nascuta de \"agenda secreta\" a presedintelui Bush. \"Washington Post\" comenta, la 15 septembrie 2002: \"Eliminarea presedintelui Saddam Hussein ar putea sa readuca companiile de petrol americane in Irak, in dauna celor franceze sau rusesti. O intelegere de 40 de miliarde de dolari, incheiata de Irak cu Rusia, include oportunitati pentru companiile rusesti de a explora petrol in desertul din vestul Irakului. Compania franceza \"Total-Fina-Elf\" a negociat cu Bagdadul drepturile de a explora si exploata petrolul din regiunea Majnoon, langa granita cu Iranul, care se estimeaza ca ar putea contine circa 30 de miliarde de barili de petrol.\"
In mod similar, compania franceza \"Total Fina Elf\" si cea italiana ENI au facut investigatii importante in Iran. Pe de alta parte, \"Total Fina Elf\", impreuna cu compania rusa \"Gazprom\" si cea malaeziana \"Petronas\", a stabilit un \"joint-venture\" cu \"National Iranian Oil Company\" (NIOC). Administratia Bush a incercat in repetate randuri sa \"torpileze\" intelegerile Frantei cu Iranul, sub pretextul ca ele ar incalca \"Iran-Libya Sanctions Act\".
Rezervele de petrol ale SUA sunt estimate la circa 22 de miliarde de barili. Cele din regiunile Orientului Mijlociu (Irak, Iran) si bazinul Marii Caspice sunt de circa 30 de ori mai mari decat cele americane, reprezentand 70% din rezervele mondiale de petrol.
Controlul militar si politic de catre SUA al Orientului Mijlociu si bazinul Marii Caspice inseamna - in realitate - controlul si dominatia companiilor de petrol anglo-americane asupra a circa trei sferturi din rezervele mondiale de combustibili fosili. In contextul prognozatei secatuiri a rezervelor mondiale, in circa 50 de ani, controlul a trei sferturi din rezervele mondiale de petrol, considera Eric Waddell, inseamna controlul economiei mondiale. Strategia politico-militara a Administratiei Bush incearca sa mentina America in \"poll position\" in acerba competitie pentru resurse care va marca urmatoarele decenii.


POPA LIBERTATE
“Binele nu este bine, când nu se face bine”
Arhimandrit Cleopa Ilie

Hirotonisit Preot, Popa Libertate și-a început activitatea misionară prin a face salam caii. Această nevoință i-a adus lacrimi de mulțumire în ochii dreptcredincioșilor, flămânzi cu libertatea, dar tari cu duhul libertății, din fire.
Popa Libertate – indiferent de culoarea politică a credincioșilor – aripa Vest, sau aripa Est, le-a dat la toți, ca misiune pe pământ, creșterea nivelului de libertate. Mai multă carne pe cap de locuitor. Mai mult petrol. Mai mult aer. Mnogo – pe limba pravoslavnicilor de la Răsărit. More – pe limba celor apuseni. Ca să fim mai nuanțați, să apelăm și la dialectul francofon: Mieux.
Rar s-a văzut un preot cu mai mare aplecare de carne precum popa Libertate. Venea unul la el: “Părinte, e bine să fac dragoste liber?” “E bine”, spunea popa Libertate. Venea altul: “E liber să iau petrolul altuia?” “E liber”, spunea popa. “E liber să îi iau nevasta?” “Apoi cum să nu”, spunea popa. “E bine să fac ceva anume?” “Nu e bine”, spunea popa. “Fă și tu nimic, că doar de-aia ești liber. Fură, mănâncă până nu mai poți, bea, veselește-te, că ai o singură viață. Petrece cu prietenii. Trăiește-ți viața. Gândește pozitiv. Nu-ți mai face gânduri negre, că are cine să se ocupe de toate ale tale, tu să nu ai nici o grijă.” “Dar cine se ocupă, Părinte, de ale mele?” “Domnul Libertate”, spunea, smerit, cu lacrimi de fericire în ochi, popa Libertate. “El se ocupă de toate. Tu ascultă numai tot ce se scrie în jurnale, tot ce se va vedea mai târziu în televizoare. Să nu care cumva să citești alte cărți sectare. Că ele îți vor întrista cugetul, și îți vor amărâ viața. Fii fericit, fiule! Astăzi, sunt permise toate. Mulțumește și tu Domnului Libertate, și roagă-i-te așa, când nu poți în gura mare, în gând: Mai mult!”
Venea un părinte la popa Libertate: “Ce să fac, părinte, că nu mă mai înțeleg cu fiu-meu...” “Ia mai lasă tineretul în pace, să trăiască cum vrea el”, spunea popa Libertate. “Nu vezi că ești un retrograd? Bine că nu îți dă, micuțul de el, în cap. Dar lasă că reclam eu la Patriarhie. Să nu mai zică nici mâlc părinții când îi bat copiii.” Venea altul: “Părinte, mă înșeală nevasta, ce să fac?” “Du-te și tu la altele, ce, ești mai prost decât ea?” Venea altul: “Părinte, soțul meu bea, ce să fac?” “Cumpără-i, dragă, băutură, și nu uita că de pe urma ei va beneficia și pofta ta de a te bucura de carnea asta care stă bine pe tine, hai să bem și noi, mielușeaua Domnului, ceva împreună. “
Popa Libertate era pentru: jocuri de noroc, prostituție, homosexualism și lesbianism, avort, băutură, droguri, arme, ce mai, toate virtuțile, și, colac peste pupăză, pentru creșterea nivelului de trai. Mai multe televizoare pe cap de locuitor. Mai multe frigidere. Mai multe mașini de spălat. Mai multă carne. Mai multă pâine. Mai multă știință. Mai multă informare. Mai multe locuințe. Mai multe vehicule. Temple cu piscină. Mai mult consum de libertate.
Dar pe lângă toate astea, minunile lui au întrecut orice închipuire. Căci el a făcut Duh Liber din aproape tot ce a făcut natura, energie, în ere geologice de trai încuiat. Popa Libertate a fost cu toate partidele. Cu toate aripile partidelor. Cu toate sectele. Cu toate credințele. A fost, cu adevărat, un preot Liber. A ridicat Dumnezeului Libertății, chiar, o statuie. Dar cel mai mult și mai mult, popa Libertate a purtat de grijă economiilor. Oamenilor, ca oamenilor. Dar Economia a fost la popa Libertate sfântă. Era strâns rău la mână. Cu alții. Cum liber era cu sine. Dar să vedeți ce strâns era la inimă. Căci dacă ai fi întrebat un vecin: “Măi, l-ai văzut vreodată pe acasă pe Popa Libertate? El ți-ar fi spus: niciodată. El este permanent în fruntea obștii. Mai ales în străinătate. Se ocupă de destinele noastre. El ne lasă pe toți în pace, pentru că adevărat a spus Domnul Libertății: “Ia mai lasă-mă în pace, omule, cu viața ta cea proastă...”.
Ce a rămas în urma popii Libertate pe pământ este o bucurie duhovnicească: păduri, ioc. Petrol, ioc. Gaze, ioc. Cărbune, ioc. Energie, ioc. Dar, popa a pus ochii acum pe apă. Să te ții joc. Da’ el zice că o ia de pe Marte. Că fiind liber, nu are securitate să îl toarne. Cumpătare, ioc. Înțelepciune, ioc. Prostie însă, cât cuprinde. Ba chiar prostie cu stele pe bot. Bașca că s-a umplut cu fum visteria Raiului. Căci Raiul – sub popa Libertate – a fost, este, și va fi, pe pământ.
După câte minuni a făcut pe pământ, Popa Libertate a fost chemat la Domnul Lui, Domnul Libertate. Și Acesta i-a spus: “Măi, popo, mânca-te-ar Libertatea, îmi vine să te pup pentru câte ai făcut. Că ai făcut Rai pe pământ. Și Rai și pe lumea cealaltă. Sunt încântat de realizările tale. Te felicit. Te decorez. Ai merita și premiul Nobel, dar mă mai târguiesc cu niște popoare. Te înnobilez cu Duh Liber. Și îți mai dau încă o misiune sub acoperire, sub sutană. O misiune din partea Dumnezeului tău. Care este Libertate. Și tu, neascultătorul lui. Să faci tot pământul un lagăr al credinței. Că vezi și tu unde a dus Libertatea. Să pui sub cheie toate. Întâi și întâi, Duhul Libertății. Apoi, carnea. Căci Lumea este Carne. Porcii, măgarii, oile și caprinele. Etc. Și oamenii. Toate. Să aibă câte o serie de identificare. Ori pe cap, ori pe mâna dreaptă. Iată, suflu peste tine Duh Informatic. Și tu îi vei readuce pe toți la cartele, inclusiv banii, și la rație. Și cine va rămâne în afara rației, va fi vai de Democrație și Libertate. Vom trece la Dumnezeul Rație. Tu să faci precum ți-am poruncit, deși ești Liber. Și îți voi da mai multe Rații. Inclusiv de Libertate. ”
Popa Libertate a ieșit de la Dumnezeul Libertății fericit. Și s-a oprit direct într-o bancă. Acolo slujește și azi, și se roagă să dea Dumnezeu, la toți, Duh, că Liber, mă rog, se poate vedea cu ochiul liber, azi nu mai există bani, pentru că toate seifurile, ca și mormintele, s-au deschis...

13 februarie 2004

Am citit cu inima la gura \"Va fi liniste, va fi pace cu Fane & fiii SRL\", si poezia mi-a placut pentru ca are gravitate si sinceritate. In locul medicului de garda eu as fi scris \"politicianul de zgarda\". Pe o lume a mortii, imi place poezia despre moarte. Imi este dor de repaos.

Ce nu mi-a plăcut:
\"își pipăie moartea ca pe un sex murdar\";
\"copilul izbucnește ca o broască aflată la prima vomă\"; aici nu este vorba de șocul imagistic, ci de gratuitatea unor imagini voit construite șocante. Nu îți recomand această cale, chiar dacă îți va aduce mulți fani.
Ce mi-a plăcut:
\"Gustul de pe limbă: gustul de a dori să-ți bei mama în fiecare clipă.\"
\"Dumnezeu este vocea aceea mică prin care o femeie pipăie cu buzele umede creștetul unui prunc. \"
Toată poezia mi-a placut, cu primele observații valabile. Felicitări. Este o poezie foarte frumoasă.

frumoasă poezie. mulțumesc,

Bravo, Maria! M-am gândit imediat la pilda cu toți cei invitați de Domnul la nuntă, și cu cel găsit la nuntă fără haina de nuntă. Să dea Domnul să avem cu toții, în acea clipa, cel mai sărăcăcios costum, dar să îl avem...

Iti multumesc.
\"Bine, aproapele meu drag. Bine...\"
Cu respect,
Jianu Liviu-Florian

\"La geam
ma-ncalzesc sub o coaja
de clipa\"

\"sa ma-nbie
cu-n fosnet de plumb.\"


\"si timpul pare
ca-i mort.\"

Frumos spus.

Frumos, sensibil, Andreea.

Nu știu cum să îți mulțumesc, dragă Andreea. Cu bine,