Nebun la G8

Nebun la G8

lui Mihai Eminescu

\"Iubesc acest popor, bun, drept, omenos, pe spatele căruia diplomații croiesc carthe și răzbele, zugrăvesc împărății despre care lui nici prin gând nu-i trece. Iubesc acest popor care geme sub povara tuturor palatelor de gheață pe care i le așezăm pe umeri\".

\"Oamenii învățați, dar fără talent propriu, mi-i imaginez ca o sală mare, închisă, cu o ușă de intrare, și alta de ieșire. Ideile străine intră pe o ușă, trec prin întunericul sălii, și ies prin cealaltă, indiferente, sigure, și reci. Capul unui om de talent este ca o sală luminată, cu pereți, și oglinzi.\"

\"Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar.\"

(Mihai Eminescu)

Luceafărul, ades, mâncare n-are –

E invidios pe-un șoarece golaș –

Căci are blană, locuință, are,

Nu-i cere nimeni bani pentru sălaș –

În timp ce el, cu burta veșnic goală,

Vânat de frig, vânat de datorii,

Își scrie, toata viața, pe o coală,

Lumina neplătitei lui chirii –

E frig. E beznă. Muc de lumânare

Mai cere și el, pentru ars, un sfanț,

Și călimara nici cerneală n-are,

Și gându-i se împiedică la danț –

Luceafărul, în minte, încă scrie –

Ce mâine, va culege la tipar,

Aceeași mondială sărăcie,

Același întuneric solitar –

Aceeași șoareci, care luminează,

Pe bolta vremii-n care un poet

Luceafăr mondial, se stinge-ncet,

Într-un ospiciu care guvernează

Urcarea-n întunericul perfect…

7 iunie 2007