Poezie

Mă rogi

1 min lectură·6 octombrie 2006

Mediu

Mă rogi

Mă rogi să mă rog pentru Tine, Măicuță,

Când cremene sunt, și o piatră nu știe

Decât să tot rabde o Voie, să vie,

Cu apa să-i spele voința desculță –

Au care ți-e voia cu alții, Stăpâne?

Căci noi suntem pietre, așează-ne roată

Ca scaune tăcute la masa-Þi săracă,

Să te lăudăm când la alții dai pâine –

Mă rogi să mă rog pentru Tine, Azimă,

Când nu știu nici eu cum mănânc, cum mă-mbrac,

Cum pas lângă pas îl alătur, cum fac

Cu slova Ta, Doamne, pustiuri în rimă –

Învață-mă Tu să mă rog, cum se roagă

Să aibă lumină, o floare de fragă,

Învață-mă Tu să mă rog, cum o pleoapă

A inimii sare, o-nmoaie în apă,

Învață-mă Tu să mă rog, să fiu vrabie

Ce-și satură puii cu-a Domnului sabie –

Învață-mă, sufletu-mi gol e, și slab e…

001.530

Jianu Liviu-Florian. “Mă rogi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/207271/ma-rogi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.