Poezie

Sfântul N.

1 min lectură·29 septembrie 2006

Mediu

Sfântul N.

A fost odată-un sfânt care trăia

Pe-un colț de stâncă, între două mări –

În zare, o corabie când vedea

Îi da-nchinări și binecuvântări –

Arar, vreun om la dânsul când urca

Îl mângaia cu vorbe și răbdări,

Și-i dăruia din sărăcia sa

Și închinări, și binecuvântări –

Și-a fost odată, sfântul, mic copil,

Și într-o zi, pe tatăl lui, în sat,

Mort l-au adus, din câmp, de la arat –

Și a gândit copilul cel umil:

“Vai, crud pământ, pe tata l-ai ucis,

Pe tata ce muncea să-mi dea mâncare,

Pe tata nu pământul l-a învins

Ci pofta mea” – și a plecat, în zare –

Mânca atât cât mai putea să meargă,

Și-a ingrijit un pustnic mai bătrân,

Care-l bătea, și-i era crud stăpân,

Și el răbda, și a ajuns să-l șteargă

De toate murdăriile, pe spân –

Ajuns bătrân, mormântul și-a săpat

În piatră seacă, și a adormit

Și trupul i-a rămas neputrezit,

Și mirosea atâta de curat

Pe cât putea un suflet chinuit…

012.088

Jianu Liviu-Florian. “Sfântul N..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/206207/sfantul-n

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

IF Ioana Florea✓29 sept. 2006

lipsesc sporadic diacritice. mai multa atentie.