Poezie

Rugăciune de Crăciun

1 min lectură·16 decembrie 2008

Mediu

Nu voi veni cu aur, smirnă, și tămâie,

La Betlehem – nu îți voi da nimic –

Credința îmi va fi și-acum – călâie –

Voi da doar resturi – fratelui mai mic –

Nici-un colind nu-mi va ieși din buze –

Și rugăciunea – îmi va fi-nghețat –

Printre atâți roboți cu minți obtuze,

Voi fi robotul care a urlat -

Îngenuncheat în tabla minții sale,

Și răstignit în propriul lui ulei,

Am strigat: Trage, Doamne, dacă vrei

În mine, doar… Cu sfinții de pe cale,

Și dracii toți…Și-un duh veni, privind

Cum lacrima-mi ștergeam, prea vinovată –

Nu avea față, doar, batjocorind

Sălta pe tălpi, și-apoi în casa, biată,

Intră. - Exiști. Asculți. Aprobi.

Ieri un copil, azi, Dumnezeu, ce face

Din rugăciunea unor veșnici robi

Răsplată. Încercare. Duh. Și pace.

Tu, Cel ce Ești ce Ești, și-asculți mereu,

Ascultă-mi ruga mea cea vinovată:

Avem nevoie de un Tată, Tată –

Fără Părinți, pe lume, este greu –

Întoarce-Te acasă, și ne iartă…

Așa cum și pe Tine, te iert eu…

16 decembrie 2008

002.505

Jianu Liviu-Florian. “Rugăciune de Crăciun.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/1814525/rugaciune-de-craciun

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.