Poezie

Rugăciune

1 min lectură·4 noiembrie 2008

Mediu

Rugăciune

Mai vine-o zi în care n-am

De dat nimic lui Dumnezeu –

Oprite fructe, doar, din ram,

Mănânc, supus, mănânc, mereu –

Și lumea toată-i un Eden,

Pe care-un șarpe mi-l oferă,

Aș tot gusta din el, etern,

În via Terrei, filoxeră -

Precum un vierme pofticios,

Precum o nobilă turbare,

Opritul fruct, tot mai frumos,

Mi-e leac, și țel, și alinare –

Ca un păianjen suculent

Îmi este gazda cea mai bună,

Mănânc opritul fruct, atent –

Și el mă umple, și mă sună –

În plasa lui de nervi subtili,

Pe scena lui de dulci cadriluri,

Sunt Rege peste crocodili,

Și Visător peste deliruri –

Și rob atâtor fructe-oprite,

Și rob al burții, și al pielii,

Și-al nervilor de stalactite,

Mănânc și fructul îndoielii -

Mănânc, supus, mănânc, mereu,

Oprite fructe, doar, din ram -

Mai vine-o zi în care n-am

De dat nimic lui Dumnezeu…

4 noiembrie 2008

002.084

Jianu Liviu-Florian. “Rugăciune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/1808649/rugaciune

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.