Poezie

Maria - mama

1 min lectură·14 august 2008

Mediu

Maria - mama

Lumea tot mai amară, ce o stricăm, Fecioară,

Acoper-o cu Pruncul, cu Taina-Þi, și Veșmântul,

Și liber precum caii, să zburde și Cuvântul

Ce naște, și mângâie a pruncilor povară –

Cu cât, nevinovată, întreaga noastră vină

Ne duce mai departe de Domnul, și de Tine,

Cu-atât ne-mpărtășește, și scaldă în Lumină,

Și–n locul nostru facă, ce nu mai știm - un bine –

Tot mai grăbiți, ne-așteaptă, mai lacomi, ne răsare,

Tot mai sătui, ne rabdă, nemultumiți, ne poartă,

Și roua cea de sânge, și lacrima, de sare,

Spre tinda Casei Tale, tocmește-ni-le poartă –

Măicuță, cum e mama, și ea, cum e pământul,

Măicuță, cum e mama, și ea, cum este cerul,

Hrănește-ne cu sânii, înfașă-ne cu vântul,

Că și noi îți vom trece, prin inimă, ca fierul –

Caini, și răi, și Iude, și furi căzând într-una,

Și doar deșertăciune pe inima Ta, pura,

Îngăduie, Măicuță, să-Þi gângurim cununa

De-ați fi copiii care în lut, te dau de-a dura…

13 august 2008

003.723

Jianu Liviu-Florian. “Maria - mama.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/1796966/maria-mama

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.