Poezie
Cântec de leagăn
2 min lectură·
Mediu
Cântec de leagăn
Mai ia-mă, Doamne, pe genunchi,
Cu mine, joacă-Te pe lazuri,
Mai dă-mi Lumină din rărunchi,
Să zbor, bătrân, peste pârleazuri –
Mai ia-mă-n brațe, să mă duci
Unde Þi-e dragostea mai mare,
Acolo unde scrii pe cruci,
Că viața noastră, capăt, n-are –
Mai fă-mi din zdrențe, jucării,
Și de nu știu ce Þi-aș mai cere,
Adu-mi la poartă mulți copii,
Căci ei știu drumul spre-nviere -
Adu din ceruri, vaci și boi,
Licori de grumbene, în linguri,
Și vino printre vii, cu noi,
Să ne păzești, să suntem singuri -
Fă-ne colibe din frunzar,
Și mere coapte-n pietre calde,
Ne culcă seara, în cuibar
De șură-n - fânul de smaralde –
Copii de îngeri, de mai sunt,
Să ni-i trimiți, să batem cotca,
Să ningă florile mărunt,
Pe unde-Þi trece-n vise, lotca –
Din viile lui Avraam,
Când te conduce Simion,
Ne mai apleacă-n somn, un ram,
Căci, Doamne, ești, și Tu, tot om -
Mai du-ne tălpile pe râu,
Adu-ne peștii pe aproape,
Să le-aruncăm din palme, grâu,
Să coborâm cu ei, pe ape –
Și din izvoare, din oglinzi
Unde Te vezi, cu bărbi de iarbă,
Cu mâna, cerul să ni-l prinzi,
Ca gura noastră, să îl soarbă –
Și bâte zvelte, de alun,
Pune-ne-n mâini, pe drum de piatră,
Venind la Tine, unde pun
Bunicii, satului - vatră -
Mai ia-ne, Doamne-n brațe, iar,
Și ne mai leagănă, cuminte,
Să ne fii Domn, printr-un coșmar
Și-n veci - copiilor, părinte…
8 mai 2008
002.395
0