Poezie

Scrisoare Mamei

1 min lectură·26 februarie 2008

Mediu

Scrisoare Mamei

Câte scrisori în lume nu am scris –

Am scris pe frunze, iarbă, cer și ape,

Pe nori am scris, pe păsări, și pe vis –

Și toți treceau, tăcuți, tot mai departe –

Am scris scrisori pe streșini, și ferești,

Și am cântat pe străzile dansante,

Am servit zorile, drumeților, în cești,

Și oamenilor, rodii, nevisate -

Și toți urcau, urcau grăbiți, spre cer –

Și n-aveau timp, de o scrisoare, una –

Eu le scriam cu floarea lui prier,

Și primeam sâmburi seci și mari cât pruna -

I-am scris, într-un tâziu, lui Dumnezeu –

Nu-l cunoșteam, cum nici pe mine însumi -

Biserica, sau inima-mi de seu?

Și-a coborat răspunsul Lui, în plânsu-mi –

Și-atât de tare-atunci aș fi urlat,

Că aș fi dărâmat tot ce e nume,

Cum ați luptat, doi Dumnezei-bărbat,

Nemila luptei, să-mpărțiți la lume?

Și urletul, și templul ar fi spart,

Dar ochii ridicând, zării, icoană,

Maria cu copilul înfășat,

Și am gândit: nu pot lovi o mamă!

Și-am scris de-atunci, mereu, mereu, scrisori,

Lui Dumnezeu, Mariei și cu Fiul,

Și am primit răspuns de-atâtea ori,

Copilul, cu copilul, cu copilul…

26 februarie 2008

007.037

Jianu Liviu-Florian. “Scrisoare Mamei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/1770584/scrisoare-mamei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.