Fratele meu rece

Liviu-Florian,
Răceala e ceva care ne preocupă pe toți în prag de decembrie. Versurile tale însă aduc și un plus de răceală interumană. Dacă pînă la aceste două rînduri, inclusiv:

\"Ești rece, tot mai rece, răcesc și eu, într-una
Că nu se-ajunge lemnul, sau gazul, să fim una –\"

eram \"montat\" pe latura senzației de frig, în sens metaforic, imaginîndu-mi fie cadavre în morgă, fie dispăruți pe întinderi de gheață bacoviene, mai apoi descopăr că e vorba de o răceală mult mai pragmatică, răceală între doi frați care nu au putut împărți ceva sau lucruri de genul ăsta. Un mesaj dea suficient de mercantil. În schimb, admir curgerea versurilor. E ceva aici din Transilva lui Coșbuc, dar mai ales din Imnurile Transilvaniei lui Ioan Alexandru. Ceea ce vreau să spun e că o tehnică poetică atît de perfect racordată la versul cu rimă merită efortul ieșirii din cadrul conflictelor
de ordin strict familial, dacă am înțeles bine. Multă inspirație în continuare!

Multumesc foarte mult, domnule Nicolae Popa, pentru sugestii, si lectura. Mi-am dat seama ca dincolo de versul subliniat de Domnia Voastra, sunt ambiguu. Ceea ce voiam sa pun in evidenta era contrastul dintre un frate rece, pentru ca este degerat, si eu, fratele cel rece, care face parada de caldura sufleteasca, de fapt, cel rece la suflet.
Am incercat sa modific. Nu stiu daca am reusit. Orice comentariu al Domniei Voastre este binevenit.