Poezie
Dumnezeu și smochinul
1 min lectură·
Mediu
Dumnezeu și smochinul
De ce nu poți? Când eu sunt Dumnezeu
Și om înfometat, și gol, și plin
De nervii de pământ - trăiesc în chin,
Eu de ce pot, și tu nu poți, smochin?
De ce nu poți o fructă să îmi dai
Și peste vremea ta, de a rodi?
Când eu mă dau ca să ajungă-n rai
Întreaga Lume? Blestemat să fii!
E timpul meu să mor? Eu, Dumnezeu?
E timpul meu de temniți, bici, și silă?
E timpul meu să fac minuni, mereu?
Nu e, și totuși roade fac, de milă…
Credință, cât o boabă de muștar,
De ai avea, ai face rod într-una!
Fii blestemat! Că viață ai în dar,
Și-aștepți! În loc să fii cu mine, una!
De ce nu poți? Când eu sunt Dumnezeu,
Și sunt și om, și nu mă vezi, smochine (creștine),
Și-aștepti să-ți vină roadele, mereu,
Nu din credința Ta, ci de la mine!
001.711
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Jianu Liviu-Florian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 153
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Jianu Liviu-Florian. “Dumnezeu și smochinul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/1748680/dumnezeu-si-smochinulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.