Poezie
Inima ca o turtă de făină
1 min lectură·
Mediu
Inima ca o turtă de făină
Când văduva, ultima turtă de făină,
I-a dat-o sfântului Ilie, s-au făcut
Pământ și cer, o floare de Lumină,
Mai blândă decât cea de la-nceput –
A dat femeia ultima bucată
De hrană, nu la singurul ei fiu,
Ci unui trecător, cerșind, odată,
De ale gurii, să rămână viu –
Cât sângera un sfânt, atunci, de foame –
Că ultima îmbucătură a râvnit –
Și văduva i-a dat, ce nu dau mame
Decât la pruncul lor, cel mult iubit –
Uitând de fiul ei, uitând de sine,
Și doar în mila sfintei ospeții,
Femeia-a dat măsura ei de bine
Unui străin, să fie-între cei vii –
Și n-au plecat nici munții, și nici marea
În fața nimănui nu s-a deschis:
Din cer, peste pământ, a căzut ploaia
Ca lacrima de sfânt care-a ucis…
012.191
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Jianu Liviu-Florian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 139
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Jianu Liviu-Florian. “Inima ca o turtă de făină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/1744500/inima-ca-o-turta-de-fainaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
sacrificiul suprem al sfintei Fecioare Maria
mesaj purificator, multumesc,