Cărarea darului

NOTÃ: Mesajul, mai bine zis, poezia care urmează, nu este gratuită. Cititorii care vor avea plăcerea să o citească sunt invitați de autor să facă o pomenire ( să dea un acatist de pomenire, și mulțumire ) părintelui Cleopa Ilie, într-o biserică română, ortodoxă, în zilele care urmează. Valoarea acatistului este de 1 leu ( 1 RON ). Mesajul se adresează unor creștini de onoare. Cei care au onoare, și nu vor dori să urmeze dorința mea ( a autorului ), sunt invitați să nu citească poezia din mesajul de mai jos. Cei care nu au onoare, și o vor citi, fără a da acatistul ( cu valoarea menționată ), să aiba în vedere că vor avea față de mine această datorie, pe lumea de apoi.

Cărarea darului

Sunt oameni ce-și ajută departele, atât,

Că Dumnezeu ne pare așa neputincios,

Că El nu dă la nimeni pe card, vre un folos –

Nici nu ne-ntreabă, simplu, și omenește: CÂT?

Sunt oameni ce ajută, atât, pe un străin,

Că Dumnezeu ne pare așa străin de milă,

Că parcă nici nu are pe oameni, în pupilă –

Nu le întinde-o mână, nici câtuși de puțin –

Atunci mi-aduc aminte că El a spus, odată,

Că alții, mult mai vrednici ca Dânsul, vor veni –

Și cei ce vin, se cheamă ai Domnului copii –

Și-n loc de bani, au cerul, și taina lui, ca plată –

Atunci mi-aduc aminte că oamenii cei care

Se-mpart, pe lumea noastră, la cei mai depărtați,

Sunt frați mai mari, Luminii, și micilor ei frați,

Căci largă e Lumina, pe strâmta ei cărare,

A celor încercați…