Poezie
Patul lui Procust
1 min lectură·
Mediu
Patul lui Procust
Tâlharul îi punea pe toți pe pat.
Se numea Procust. De era mai lung,
Îndată trebuia a fi tăiat.
De era scurt, era lungit, profund.
Ieșeau doar oameni standard de pe pat.
Ciuntiți umani, de medie înălțime,
Toți, sau tăiați, sau alungiți, curat,
Tăiați mereu, sau alungiți, din sine –
Și-atâția Procuști sunt pe-acest pământ,
În orice veac, în orice instituție,
Din patul lor își fac - într-un cuvânt -
Un fel de Biblie, sau de Constituție –
Și Procust te pândește din desiș:
Îți ia măsura,-n patul lui te lasă,
Și chiar de ieși, din viață, pe furiș,
Și ușa-i, ori prea strâmtă, ori prea joasă.
012.407
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Jianu Liviu-Florian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Jianu Liviu-Florian. “Patul lui Procust.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/1738262/patul-lui-procustComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
interesante versuri. sensibilitate, mesaj, atmosfera... numai ca, dincolo de pat, apropo de Procust, e(este) nevoie de o anumita masura a lor. aici, cred eu, ami ai nevoie de ceva lucrare...
cu prietenie,
p.parvescu