Poezie

Mă-ntorc în sat

1 min lectură·24 iulie 2007

Mediu

Mă-ntorc în sat

Mă-ntorc în satul meu, de mic copil –

Și râul a secat, și fructe nu-s,

Și iarba-i cum e lâna de pe fus,

Și grâul e, în iulie, ca-n april –

Coboară satul tot, spre asfințit –

Ca pâinea dogorindă, în cuptor –

Parcă se-ntorc țăranii care mor

Să bea, în pumni, amurgul pârjolit –

Cei ce-au văzut scorușe, nu mai sunt –

Cei ce-au cosit pășunea cu trifoi

Au urcat dealul către satul de apoi,

Să-ntoarcă-n ceruri brazda de pământ –

Aici sunt toți, mereu întinerind –

Doar râul a secat, și în fântâne

Lucește apa colbului de grâne,

Cu care pleacă moții, la colind –

Nici vite nu-s, fânețe – nici atât,

Așa-s de rare, că par jar de stele,

Prin care Dumnezeu, printre zăbrele,

Ne-ar mai îmbrățișa, pe după gât –

Și colindăm și noi, dar fără glas,

Și păsările, fără glas, colindă,

Și așteptăm să ni se spună-n tindă,

În satul bun-găsit, un bun-rămas…

24 iulie 2007

001.541

Jianu Liviu-Florian. “Mă-ntorc în sat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/1737368/ma-ntorc-in-sat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.