Poezie

Când vom afla

2 min lectură·26 iulie 2007

Mediu

Când vom afla

Când vom afla ce bună e lumea cea cuminte,

Și îndelung bătută, ce merge înainte,

Când vom afla că vieții, i-am fost candide tințe,

Și-am mers, mereu lovite, senine, înainte –

Când vom afla că unii ne-au spus: “mereu mai bine!”,

Și alții doar tăcerea, ne-au dat-o, cu rușine,

Când vom afla că iute, sau prea încet, sfârșitul

E-aceeași luptă surdă, cât este infinitul –

Când vom afla, mai bine să nu știm niciodată -

Să știi, întotdeauna, e-o soartă blestemată,

E o povară cruntă, ce nu ține de foame,

De anotimp, sau apă, sau lapte-n sân de mame –

Și toți profeții lumii, toți sfinții, toți proorocii,

Minuni de vor să faca cu-nțelepciunea vocii,

Nu în pustiu să-ncerce, ci-ntr-o maternitate

A lumii, să dea-n țâțe, la mame sterpe, lapte –

Să dea nu doar odată, să dea întotdeauna,

Cât soarele-n amiază, și-n întuneric luna,

Întreaga taină-a lumii, cu lapte de copii,

Să scrie două verbe: a fi, și a iubi!

Când vom afla, mai bine să nu ne fi născut:

Că nici-un zeu din lume nu dă, ce a avut –

Că toți pretind doar Totul, și unul nu împarte

La prunci, etern, proporția cea optimă, de lapte –

001.417

Jianu Liviu-Florian. “Când vom afla.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/1737655/cand-vom-afla

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.