Poezie

Viata si moarte

Memento mori!

1 min lectură·3 noiembrie 2005

Mediu

Viata si moarte

Ca o albina, vin la Tine-n stup,

Dar nu cu miere buna, ci pacate,

Nu dintre flori, ci dintre cei ce rup

Si-Ti murdaresc stupinele curate -

De la un timp, imi pare ca respir

In Duhul Tau de viata, ca mi-ai dat

Minunea de-a sorbi din Tine, mir,

Si de a fi de Tine, mangaiat -

De la un timp, imi pare ca nici nu-s,

Ca Tu se cade sa traiesti in mine,

Ca tot ce am al Tau e, bun Iisus,

sa faci la altii, mai smeriti, un bine -

Respira-ma, ma locuieste lin,

Impaca-ma, da-mi lacrima senina,

Sa fiu cu Tine una, cruce prin

Smerita, vesnicia de lumina -

Traieste-ma, da-mi darul de a fi

Celui flamand - mancare, apa celui

Insetosat, si haina-n flori de ii

Celui prea gol - si frate - fiecarui -

Calauzeste-ma, o prisna-n bezna grea

Sa fiu acelui care-n poarta-Ti bate,

Sa-mi bata intru Tine inima,

Si sufletul sa-l pun in palma Ta,

Rugandu-Ti-se-n viata si in moarte...

002.137

Jianu Liviu-Florian. “Viata si moarte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/148799/viata-si-moarte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.