Poezie
Locul de veci
1 min lectură·
Mediu
Locul de veci
In schit de oase, mucul meu de gand
Ti-l mai aprind si ti-l inchin odata,
Muscat de semeni, otravit, si parca
De-o vorba buna, lacom, si flamand –
Cand te ating, si cand te pierd pe veci –
Esti frate bun cu postul si cu gerul –
Altar iti fac in oasele-mi cand treci,
Si-n locul tau, de dor imi tine cerul –
La mine-n gand sunt ingeri care tac –
Cu-aripi de promoroaca imi arata
Cate-un nebun, o mama, un sarac…
Si mila mi-e o lacrima uscata.
Mi-e sufletul de iasca. Bate-n piept
Un vant nebun, din ce in ce mai tare,
Nimic pe lume parca nu e drept.
Doar moartea-I calma si izbavitoare…
Cu ochii in pamant, pasesc in chin,
Si-atunci te vad, nu-n ceruri, ci-n pamantul
Din care, precum florile de crin,
Ti se deschide, milostiv, mormantul…
Tu urci. Si eu cobor, sa te-ntalnesc.
A frig si-a foame mersul meu straluce.
Atunci te-ntorci si-mi darui, parintesc,
Un loc de veci de-a dreapta Ta, pe cruce…
002.186
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Jianu Liviu-Florian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 171
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Jianu Liviu-Florian. “Locul de veci.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/149335/locul-de-veciComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.