Rugăciune

1 min lectură·27 ianuarie 2005

Mediu

RUGÃCIUNE

Iartă, Doamne, drumul cu poteci,

Scoborând din nopțile cu rouă,

Umbra tremurândă printre teci,

Mângâind obraji de lună nouă -

Iartă drumul celor de pe-aici,

Și zăplazul scund, de două șchioape,

Cucii fără cântec din arnici,

Ce veneau pe prispă să se-adape -

Iartă pâinea cu miros de grui,

Plămădită-n țestul vechi, de țară,

Nucii cei bătrâni, ai nimănui,

Mirosind a fagure de ceară -

Lasă-mi doar văzduhul neiertat,

Să-mi dezmierde cupele cu rouă,

Prundul de speranțe și păcat,

Mângâind obraji de lună nouă -

Fără el, zadarnic am să-ți cer

Aripi tremurânde de mătase,

Visele mi s-ar strivi de cer

Sfârâmându-și gleznele de oase -

Fără el, vor adormi în lac

Stelele sfioaselor ondine,

Și vor plânge holdele de mac

Grâul alb al nopților senine.

011.962

Jianu Liviu-Florian. “Rugăciune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/103401/rugaciune

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

CM Carmen Mano✓27 ian. 2005

asa de adinca ti-e ruga, de parca te-ai ruga pentru noi toti
impresionata,