Poezie

Mi-e groază, Doamne

2 min lectură·27 ianuarie 2005

Mediu

Mi-e groază, Doamne

Mi-e groază, Doamne; parcă am uitat

tot ce am învățat de preț, odată -

Iubirea pentru Dumnezeu, și pentru tată,

și tot ce este bine-adevărat -

M-au năpădit șomajul și comerțul,

M-au umilit dezmățul și miasma,

pe orice suflet, scrie parcă prețul,

calculatoare reci împart agheasma -

Mi-e groază, Doamne. Eu rămân în urmă

cu mâna mea de carne și de oase,

În timp ce lupii sunt păstori de turmă,

Și-o izgonesc din slujbe și din case -

Mi-e groază, Doamne. Toată lumea scrie

Pe arbori, pe sinapse, pe morminte,

Dar nu găsesc măcar o limbă vie,

Un suflet între moartele cuvinte -

Mi-e groază, Doamne. Și Te am pe Tine

Duhovnic căruia să-i spun mereu

Unde ți-e, Bunul meu, întregul Bine,

Că parcă-n lume răstignit e Dumnezeu -

Mi-e groază, Doamne. Tremură săracii,

Tremur și eu, bogat între săraci,

Și tremură copiii Tăi, ca macii,

Și Tu îngădui, și Tu rabzi, și taci -

Mi-e groază, Doamne. Poate prea târziu

Am înțeles că mântuirea-i drumul

Spre Tine, Doamne, restul este viu

Un chin etern, și risipit, ca fumul -

Din groaza mea, la pieptul Tău, eu vin;

Cu florile-mi de frică vii în minte,

Să-ți dăruiesc, ca jertfă, al meu chin,

Părinte singur, care mi-ai rămas părinte...

001.643

Jianu Liviu-Florian. “Mi-e groază, Doamne.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/103380/mi-e-groaza-doamne

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.