Poezii

Lipsit de orice calitate în fața celui ce mă vede, Mă strâmb și eu, măcar nebun mă crede? Nici de indiferent, să trec nu sunt în stare Pentru el sunt trecut absent, căci n-are El de-a face

JPJean Pavel

0

0

Ca o piatră ce cade în apă și nu face stropi, Un vis ce l-am uitat când am aprins lumina, Gândul uitat atunci când am fost întrerupt Și totuși simt o remușcare ce mă ține-n loc. Încetineala cu

JPJean Pavel

0

0

N-am mai visat de câteva zile. Nici ziua nu mai înalț zmee. Dacă-mi trădez aberațiile, Și-mi pierd, ale viselor, basme? Nu m-ai mai trezit demult Îmi puneai un vinil s-ascult Și spuneai ,

JPJean Pavel

0

0

Privești în gol norrii care trec Încerci să-i prinzi în mână Ai vrea să fii un zeu grec Clipa s-o îneci până Când fluturii în tine s-adună Trec zile multe, poate zeci, Sau poate șapte, poate o

JPJean Pavel

0

0

Am gânduri rele, poate și ca om sunt la fel Mi-e greu să știu ce vezi tu și-ți place Am un singur punct bun, altfel, Încerc să te iubesc prin orice mijloace Rar sunt treaz și mai rar

JPJean Pavel

0

0

Am visat că mă vei uita azi Și totuși, azi, mă iubești mai mult. Mă bântuie teama că rămân singur Dar azi, nu-mi faci cu mâna Ci te simt mai caldă ca oricând. Mă plimbi de mâna prin vise

JPJean Pavel

0

0

Ar trebui să-mi fac tricou, Să stie lumea de oful meu. Să fim toți din ghetou Să ne spălăm cu un teu.

JPJean Pavel

0

0

Nu mai cred în școală, nici în cei ce-o fac. E o lume prea carnală nimic nu mai are capac. Așa că sper în vise și-n idolatrizări atinse. Nu vreau domn\' profesor, să conduc un popor. M-am

JPJean Pavel

0

1

Am avut un vis portocaliu S-a transformat în coșmarul roșu Trăim vremuri de-un maroniu Ce ne vin de la moșu. Împușcatu n-a murit Se schimbă pe zi ce trece Acum e un premier uimit Mâine e

JPJean Pavel

0

0

A venit ziua uneia dintre jumătăți, Suntem toți aici să sărbătorim. Însă de noi ai scăpat demult, de greutăți. Atunci eram prea mici să te oprim. Tot ce am sunt vise goale, Clipe singure fără

JPJean Pavel

0

0

Ritmuri sârbești vechi se aud in surdină Nu închud ochii Stau treaz și mă plimb. Te descopăr de la solduri, Urc spre ceafă Îmi deshid degetele , Încerc să te acopăr toată Te și văd cum

JPJean Pavel

0

0

Lacrimi din pământ duce Dunărea-n Deltă Pământul vechi își ține acolo suferința Nici albul din cer nu ne mai acoperă În rictusuri ne ascundem de ce facem Suntem pedepsiți pentru trădare Trădarea

JPJean Pavel

0

0

Un miros proaspăt umple camera N-am mai avut așa ceva Sper să nu visez Și dacă da, să nu mă mai trezesc. De la tren a trecut un an jumătate Iar tu n-ai pălit deloc. Te țin în brațe simțindu-mă

JPJean Pavel

0

0

Palid la față și c-o mină tristă, Ascultând ce vrei să-mi zici, Văd cum încet mi te transformi. Ochii verzi acum se împietresc, Strivindu-ți ce ți-a mai rămas din nas. Sprâncenele se măresc

JPJean Pavel

0

0

O fi ușor să mergi pe stradă și să uiți? Totul să rămână-n spate fără posesor. Să-mi las gândul în tramvai, Pielea să se piardă la metrou. Cuvântul singru să-mi adoarmă, Fără cap și fără

JPJean Pavel

0

0

Valuri mari se sparg în mine. Astăzi, mâine si atât. N-am să iert ci am să acuz Libertatea ce mi-o vindeți. Îmi aruncați \"plăcutul\" în față, ca și când ar fi și-al meu. Viața nu înseamnă o

JPJean Pavel

0

2

Miros de os ucis în carne, se aud cum pică lacrimi tinere. Cât mă uit e o liniște aparte, liniștea morții ce-a trecut prin mine. Sunt prins de vremuri cam în spate, linșat de gândul c-am

JPJean Pavel

0

0