Noaptea pe furiș sub un clar de Lună
se aud clopoței. De departe sună.
E un moș bărbos. Santa sau Gerilă?
N-are importanță. Întrebarea e puerilă
în această noapte cu lumânări în geam.
Dar
Unde și-au clădit pasările cuibul?
Pe acoperișuri de plumb
Unde cresc florile?
Pe câmpii de plumb
Unde plâng ochii?
Soldățelul de plumb citește povestea
despre un om
mic și neconsolat
Zâmbetul tău este ca o decapitare
capul se rostogolește
și mie îmi durează mult
pâna îl repun la locul său
Însă degetele tale lungi ignoră niste răni
nu sunt conștiente
de remușcări, de
E cazul sa vă fie frică
vin din urmă
și pot să vă calc
în picioare într-o mică
ambuscadă
Sunt aici și sunt bun
am ochi proprii de privit în zare
M-am desprins de mulțimea
cărnii de tun
Vin
Curgi peste mine
și eu nu mă șterg
Suflul tău în aburi se preface
E cald
Distanța mică corpurile noastre face
să radieze în sudoare
Ochii mă ard
Picuri pe mine din frunte-n gust de sare
când
Vântule
vino de-mi piaptănă părul
sfântule nebun
Curios ce ești
când răsfoiești până departe-n zare
pe uliți aruncate
reviste și ziare
Pe umeri îmi plângi
m-acoperi cu stânci de suspine
cu
E posibil ca universul ce mă-nconjoară
să fie un râu ce curge, ce mi se-ascunde
Înainte. În spate. Nu știu unde
Eu mă asemăn unui compas înfipt
Neclintit
Fără balastul zilnic al grijii
Prin
Universul e un mare restaurant
stelele consumă alți sori
Galaxii întregi cu bărbiile pline de unsoare
discută amical
despre dreptul celui mai puternic
de a divora pe cei care sunt mai
La noi nu circulă liftul
Poate pentru
că locuim la etajul III.
sau poate pentru
că proprietarul casei e un bețivan
și lucrurile se strică
sau să fie din cauza
că în blocul nostru
liftul nici
Lebedele încă dorm
pe lacul liniștit
Ceaikovski e doar furat de-o presimțire
când mie-n suflet la începutul zilei
îmi răsună clar de frumos
simfonia lacului
Să te sărut
sub Poarta sărutului
După această dovadă de patimi
vom tace
așezați la Masa tăcerii
contemplând liniștea dintre noi
Înțelegând Clipa
Și vom fi mai înțelepți de o iubire
de una din
Pe geam m-arunci afară
și eu mă întorc pe ușă
Ușa este-nchisă și de aceea
mă strecor sub ea
și de aceea
încerc să trec peste ea
Sârma ghimpată și câinele
câine rău și noaptea
noaptea rece
La început este vorba de o
mică, neînsemnată trădare
care încă miroase șăgalnic a zâmbete
mai încolo
intervine deja un mic pact cu timpul
din care eu lipsesc
iar în final se întâmplă un mare
Atât de lumesc sunt...
Mă scarpin. Înjur. Glumesc
La multe nimicuri sar din piele
La cântarul final, cu bune și cu rele
pentru mine va fi o treabă cu mult cântec
Sunt trădător de inimi
Ucigaș
Aș dori să petrec
Paștele pe Insula paștelui
cu o virgină
de pe Insulele virgine
ș-apoi plini de bune speranțe
(nemaiștiind nimic de harta lumii)
să trăim fericiți
pe Capul bunei speranțe
Mii de picături
de ploaie
nu vor afla niciodată
mulțimea săruturilor noastre
Iar noi - inconștienți
de ploi cenușii-albastre
prin tristețea vremii
aventurîndu-ne eroic
nu vom ști
cît