Poezie
Mortul viu
1 min lectură·
Mediu
Gândul azi îmi e neprieten
Prieten mi-e doar vântul
Ce adie printre cruci
Gândul tremurându-l.
Chiar și zarea mi-e străină
N-o aprinde nici-un astru
Cerul meu pierdut in mare
S-a sfârșit de-albastru.
Nu aștept nimic sa vină
Doar mă trec pitit
Tac în dorul de-nviere
Vorbe de șoptit.
Viața mi se-ntâmplă
Moartea-i o nălucă
Eu îi cer să-mi dea o coasă
Ea îmi dă de furcă.
Mi-a crescut la cap o cruce
Cruce mare de lumină
Vreau s-o iau, s-o port pe umeri
Insă are rădăcină.
Vreau să lupt, să mișc, să suflu,
Praful să ițesc în criptă
Parcă-mi vine să trăiesc
Asta da, ispită.
Plouă, plouă peste mine
Apa mi-a ajuns la oase
Am avut dorințe bune-
Bune și frumoase.
Silviu Jarnea,
Escorial, Madrid, 2004
013568
0
poezia este inca intr-o forma bruta, mai poti lucra la ea;
subliniez ce mi-a placut si ce ai putea pastra ca sa reconstruiesti textul:
cerul meu pierdut in mare
tac in dorul de inviere
viata mi se intampla
crucea cu radacina ei...
suerte!