nu mai am nimic
pentru a plange
nici urmele sarutului tau
nu mai sunt ce au fost
o raza de luna cade incet
peste numele tau
adanc ingropat
printre ruine de vechi suflete
si trece din cand in
de atata asteptare
buzele mele
sau facut albe
adesea ma trazesc
cu tine in gand
si nu pot
sa vreau sa te strang de gat
din nou si din nou
mereu si mereu
si azi tu pleci
si ale mele vorbe
nu si au rostul
sa rupa tacerea asta mizerabila
sa rup din mine parti as vrea
dar stiu ca nici asa
din al tau gand de duca
nimic nu te ar opri
dar spunemi
si umblu
prin campia ce ascunde oase
asa trece mai repede timpul
cel putin asa imi place sa cred
iar cand ma intorc acasa
nu ma asteapta decat straine umbre
si de ce as plange?
din cand in
de va veni si vremea ta
nu ai sa sti de ce
pasarile viseaza ca aripi nu au
mainile tale vor fi reci
atingand toate ale mele
ganduri ce mi trec prin ochi
ah tu esti tacere/dar nu si intuneric/parti din mine cad prin paradis/umbrele lor/se vad doar cand vrei sa le atingi/amortit de neputinta/prefer/sa ma odihnesc/mergand pe vechile strazi/udate de ale
o voi zei
ma ti aruncat departe
de ale mele pamanturi
udate de ale marii negre valuri
si ierni ce au fost aspre
si calde veri
al dobrogei am fost
si ma durut
ca am plecat
de ma voi
EL ESTE CEL FAR DE NOAPTE
UCIGASUL TACUT DIN UMBRA
AMAGITORUL IDEILOR
MINCIUNA VORBA E SI GANDUL TOT O MINCIUNA
ASCUNDE IN GROAPA SUFLETULUI
CE ALTII AU UITAT
DE TINE PE EL IL VOR
azi ai ales sa pleci
uitind durerea cu tine
strazilor straine urme sa le pui
lungile clipe de jale
pot fi ale oricui dar nu ale tale
sunt lacrimile noptilor
fara de care prin ploaie
lovesc
de atata timp
am uitat sa sting lumina
ce era in secunda
cunoasterii tale
de iubirea mea
nempartasita ca o boala
neiertatoare
umbland prin vena ciuruita
de injectile
inselatoare
ah mie
mereu apas aceleasi,vechi cuvinte
tradator ca oricine,eu am ales
vechi timpuri
sa-mi inece neputinta
sperand ca va veni
un inger cu aripi de plumb,
noptilor mele scut sa le fie
metale in loc
si azi se moare din nou
si maine va fi ca si azi
din drum nu se mai intoarce nimeni
niciodata
si cei au ramas
spun despre ei ca s lasi
dar au castigat
si cu toate ca in fiecare secunda
mai
nimeni ca tine
nu poate fi
tacerea din mine lasa sa treaca
a ta durere mai usor
in vreme ce prin ale mele vene
umbla cuvinte fara de inceput
fara de sfarsit
atata tacere pe buze am strans
si
si din noaptea batranelor dorinti
umbre invechite de fum
ard in lumini ce nu se vad
cuprinse de nemurirea fiecarui
minut inchis pana la capat
se va deschide mereu un alt minut
mult mai grea va
sunt liber,azi am terminat
sa mai gandesc
asa cum as fi vrut,
sa ma intorc din drum,nu pot
nici oasele oboseala cuvintelor,
nu o mai poarta
ca la inceputul timpului meu
sa rad ori sa plang
sa
me dor sa ti spun/cuvinte ciudate/pe care sa nu le poti ajeza/in valiza ta /si gandurile aiurea/imi alearga prin cap/iubiri cum nu au fost/si nici nu vor fi
