Poezii

sunt liber,azi am terminat sa mai gandesc asa cum as fi vrut, sa ma intorc din drum,nu pot nici oasele oboseala cuvintelor, nu o mai poarta ca la inceputul timpului meu sa rad ori sa plang sa

mereu apas aceleasi,vechi cuvinte tradator ca oricine,eu am ales vechi timpuri sa-mi inece neputinta sperand ca va veni un inger cu aripi de plumb, noptilor mele scut sa le fie metale in loc

EL ESTE CEL FAR DE NOAPTE UCIGASUL TACUT DIN UMBRA AMAGITORUL IDEILOR MINCIUNA VORBA E SI GANDUL TOT O MINCIUNA ASCUNDE IN GROAPA SUFLETULUI CE ALTII AU UITAT DE TINE PE EL IL VOR

de atata asteptare buzele mele sau facut albe adesea ma trazesc cu tine in gand si nu pot sa vreau sa te strang de gat din nou si din nou mereu si mereu

si umblu prin campia ce ascunde oase asa trece mai repede timpul cel putin asa imi place sa cred iar cand ma intorc acasa nu ma asteapta decat straine umbre si de ce as plange? din cand in

si azi se moare din nou si maine va fi ca si azi din drum nu se mai intoarce nimeni niciodata si cei au ramas spun despre ei ca s lasi dar au castigat si cu toate ca in fiecare secunda mai

de atata timp am uitat sa sting lumina ce era in secunda cunoasterii tale de iubirea mea nempartasita ca o boala neiertatoare umbland prin vena ciuruita de injectile inselatoare ah mie

nu mai am nimic pentru a plange nici urmele sarutului tau nu mai sunt ce au fost o raza de luna cade incet peste numele tau adanc ingropat printre ruine de vechi suflete si trece din cand in

si azi tu pleci si ale mele vorbe nu si au rostul sa rupa tacerea asta mizerabila sa rup din mine parti as vrea dar stiu ca nici asa din al tau gand de duca nimic nu te ar opri dar spunemi

o voi zei ma ti aruncat departe de ale mele pamanturi udate de ale marii negre valuri si ierni ce au fost aspre si calde veri al dobrogei am fost si ma durut ca am plecat de ma voi

nimeni ca tine nu poate fi tacerea din mine lasa sa treaca a ta durere mai usor in vreme ce prin ale mele vene umbla cuvinte fara de inceput fara de sfarsit atata tacere pe buze am strans si

si din noaptea batranelor dorinti umbre invechite de fum ard in lumini ce nu se vad cuprinse de nemurirea fiecarui minut inchis pana la capat se va deschide mereu un alt minut mult mai grea va

azi ai ales sa pleci uitind durerea cu tine strazilor straine urme sa le pui lungile clipe de jale pot fi ale oricui dar nu ale tale sunt lacrimile noptilor fara de care prin ploaie lovesc

de va veni si vremea ta nu ai sa sti de ce pasarile viseaza ca aripi nu au mainile tale vor fi reci atingand toate ale mele ganduri ce mi trec prin ochi

ca un animal de prada/iese gandul noptilor/invelite in verde/strigand dupa iubirea/odata draga lui/nebun de uitare/sarutand pamantul ud

ah tu esti tacere/dar nu si intuneric/parti din mine cad prin paradis/umbrele lor/se vad doar cand vrei sa le atingi/amortit de neputinta/prefer/sa ma odihnesc/mergand pe vechile strazi/udate de ale

me dor sa ti spun/cuvinte ciudate/pe care sa nu le poti ajeza/in valiza ta /si gandurile aiurea/imi alearga prin cap/iubiri cum nu au fost/si nici nu vor fi