Poezie
Nopți impare
1 min lectură·
Mediu
E noapte
Atât de noapte
Încât nu-mi mai găsesc
Din umbre
Gândurile rotunde
Sau poate,
Mi-au fost din nou furate,
Căci iată
Colțuroasele mi-au rămas
Dar pe astea
Când le gândesc
Mă rănesc
De fiecare dată
În al treisprezecelea colț
Colțul lor fară soț
Colțul fară rost.
E ora unu
Și afară e noapte.
Nu-i prima dată când am fost furat
S-a mai întâmplat
Era într-o joi
Îl căutam pe unul în doi
Atunci când a plecat.
Iar vineri
N-am mai găsit acea culoare
Nici pe trup
Nici pe pijama
Peste tot numai si numai
Culori impare
Nici măcar
Pe marginea ceștii de cafea
Din care sorb de-atunci
Pe săturate
În nopțile mele impare
Singurătate.
22.04.2003
084.931
0
