Poezie
Cărările pașilor mei
1 min lectură·
Mediu
Un palid început de primăvară,
O schiţă a soarelui ce se ascunde
Doar eu şi vântul, în gând îmi pătrunde,
Şi poate străzile cu luciu de ceară…
Oraşul îmbie cu tăcerea cărărilor lui,
Mă miră că zgomotul pare atât de departe…
Păşim împreună pe cărări apropiate,
Doar eu şi norii cei gri ai cerului…
E linişte, tăcere şi doar singurătate,
Paşii mei mă poartă fără să ştie unde,
Ca într-un basm ce gândul îl ascunde,
Prin pete de zăpadă deschid cărări ciudate…
Mă rătăcesc privindu-mi paşii de departe,
Ca într-o grădină lipsită de poteci
Şi tu singurătate pe lângă mine treci,
Zâmbindu-mi cu-atâta răutate…
Ia-mi liniştea plăcută a gândului de vrei
Şi dă-mi în schimb căldura unui soare.
Ia-mi iarna cu tăcuta ei ninsoare,
Arată-mi zâmbetul pe cărările paşilor mei…
0014
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ivanov Sergiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 130
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Ivanov Sergiu. “Cărările pașilor mei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ivanov-sergiu/poezie/14201179/cararile-pasilor-meiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.