Din multitudinea ferestrelor,
el o sparge cu lacrimi pe prima.
Și celelalte se subțiază,
se micșorează
prin vălul unui singur ochi necrăpat.
Sunt hâde și gârbovite spinări
ale unor bătrâni
EU: Din așternutul de ace
m-am ridicat.
Dar EL era pe prag
cu mâinile-i întinse spre mine.
EL: Te voi primi în căldura Respinsului,
cu ploi de luceferi hămesiți
te voi răcori.
Mă poți
Plouă cu ani
de viteză, plăcere și coșmar.
Un strop cât un bob de strugure
L-a atins pe aripa stângă.
A trecut prin ea
cu un surâs demonic
abia ascuns.
Și el nu mai poate străbate
podurile
