Poezii

Din multitudinea ferestrelor, el o sparge cu lacrimi pe prima. Și celelalte se subțiază, se micșorează prin vălul unui singur ochi necrăpat. Sunt hâde și gârbovite spinări ale unor bătrâni

EU: Din așternutul de ace m-am ridicat. Dar EL era pe prag cu mâinile-i întinse spre mine. EL: Te voi primi în căldura Respinsului, cu ploi de luceferi hămesiți te voi răcori. Mă poți

Plouă cu ani de viteză, plăcere și coșmar. Un strop cât un bob de strugure L-a atins pe aripa stângă. A trecut prin ea cu un surâs demonic abia ascuns. Și el nu mai poate străbate podurile