suflete

În miez de noapte stau în șoapte

Suflete cu gând carnal,

Iar leșuri merg cărând în spate

Destinul lor cu sens banal.

Nu se-nțelege trup cu suflet,

Nu se-nțelege trup cu trup,

Și ei se ceartă și în cuget,

În piept bătăile se rup.

* * *

Unul privi prin ochi în ochiul

Minții din sufletul ce-i dat

Să-i stea alături, doi în totul,

Ea femeie, el bărbat.

Era în gândul ei trecutul,

Amarul primului amor,

Era acolo și mormântul

Zâmbetelor care mor.

Cu lacrimi mari și gri speranța-i

Urlă parcă din dezastru

Și verde cade rupt din rai

În ochiul ei albastru.

Atunci când timpul stă-nghețat,

Trecutu-i fiind departe,

Ea în prezent îl vrea bărbat

În suflet, trup, în toate.

Dar el și ea sunt doar păreri

De rău, umplute cu venin,

Sunt leșuri putrezi de dureri

cu suflet de pelin.

Însă în ochi le vezi lucirea,

E cântecul cu care vin

Bolnavi ce știu ce e iubirea,

Bolnavi ce-n brațe se mai țin.

Iubirea lor poate fi moarte,

Poate să fie orice-o fi

Să fie totuși ce-o să-i poarte

Braț de braț ca doi copii.

* * *

În miez de noapte stau in șoapte

Suflete cu gând carnal,

Se zbat în trup, se vor furate

În patul nupțial.

Cuvântul rău ce vru să vină

Se-mpotmoli intr-un sărut

Și sufletul iubi în tihnă

Făptura sa de lut.