Revoltă de păsări plecate spre frig,
De foamete mare oamenii pleacă.
N-am pâine, nici ghete, păsări se sting,
Am o iubită și lacrimi pe geacă...
\"Deseara\", i-am spus ei,
În miez de noapte stau în șoapte
Suflete cu gând carnal,
Iar leșuri merg cărând în spate
Destinul lor cu sens banal.
Nu se-nțelege trup cu suflet,
Nu se-nțelege trup
Plop în vale plânge valea
cu mireasma ei de crini
ce adulmecă, țin calea
doliului din mărăcini.
Oameni trec ades in vale
și iși lasă os cu os,
suflet gol și plin de jale
au și
IG