Domnul Dinu

Dorina era salvarea mea și m-am gândit să o sun să văd ce mai face. Răspunse repede cu vocea ei plină de optimism care te făcea să uiți de orice gânduri rele: - Ce faci dragă, în sfârșit te-ai gândit și tu la mine? Am tăcut vinovată. Într-adevăr, o neglijasem. -Dorina, te rog, sunt vinovată, îmi fac mea culpa, dar nu mă certa și tu, am trecut printr-o perioadă foarte proastă. Mai bine vii pe la mine să-ți povestesc. -Imediat vin. Și-ntradevăr, în mai puțin de douăzeci de minute a fost la mine. I-am povestit toată tărășenia: sărutul, Dinu, strângerea de mână dar și strângerea de inimă cu Profu\', psihoterapia. Îmi puse cred că o mie de întrebări, avea și de ce, apoi cu o ușoară emoție în glas îmi puse și diagnosticul: -Iustina, tu realizezi că ești prinsă între doi bărbați, dintre care pe unul îl iubești cu patimă, în speță Dinu, iar pe celălalt îl respecți și-l admiri dar căruia, cu bună știință i-ai făcut cel mai mare rău cu putință? -Care, întrebai eu inocentă, fiindcă deja mie mi se părea că-i făcusem o mie de rele? -L-ai folosit. Te-ai folosit de el în obsesia ta pentru Dinu iar acum l-ai făcut și să te iubească... -Ești nemiloasă, Dorina dar cred că ai dreptate. -Sigur că am, iar tu acum ai mustrări de conștiință. Atâta tot. Știi vorba cântecului: \"Cine iubește și lasă...\" -\"Dumnezeu să-i dea pedeapsă\" , completai eu. -Dar am o soluție... -Ca-ntotdeauna, de-asta te-am și sunat... -Ai fi putut s-o faci mai devreme și nu mai aveai nevoie de doctor, doctorițo!