Iustin Ungureanu

Textul este de\'a dreptul fermecator. Ai reinventat mitul adamic si pe cel al Ingerului Cazut intr\'o maniera foarte originala.
Pe mine unul, m\'ai tinut cu sufletul la gura pana la sfarsit (desi... ma asteptam la un asemenea final, nu stiu de ce).

\"Poeticeasca\"-mi era si intentia, iar lumea personajelor mele se va contopi sau va avea de\'a face mereu/de cele mai multe ori cu o alta fntastica.
Oricum, e bine de stiut ce mi\'ai spus.
Esti binevenit oricand pe la noi.

Multumesc atat pentru aprecieri, cat si pentru sfaturi. Ma voi stradui sa tin cont de ele (cu o singura obiectie: ambiguitatea mi\'a placut intotdeauna in literatura; te sfatuiesc sa citesti Alain Robbe-Grillet, daca n\'ai facut\'o deja, sa vezi acolo cum se joaca autorul cu vocile).
Sa mai faci, din cand in cand, cate un popas pe aici.

O splendida \"balada\" a inceputului dragostei, a zamislirii, a vietii traite si apoi retraite ce se incheie cu iubirea pecetluita de moartea ce se vede a fi neputincioasa in fata despartirii voastre.

Nu am folosit acele simboluri in mod intentionat, ci pur si simplu au venit de la sine.
Mersci pentru sfat.

Textul mi\'a amintit de ceea ce credea Ivan Turbinca despre Rai. Intr\'adevar, si eu cred ca raiul intruchipeaza ceea ce ne face pe noi fericiti.
Minunile se intampla la tot pasul, chiar si pentru cei ramasi fara speranta, cred ca asta ai vrut, de fapt, sa spui. Nu?
Iar fina ironie face textul irezistibil.