Poezie
Suflet pierdut!
1 min lectură·
Mediu
Afară plouă, cerul tună
Sunt singură pe lume,
Și-n sufletul meu e furtună,
N-am casă, n-am nici nume,
Fug în natura tremurândă
Făr-a privi-napoi,
Nu-i o persoană să mă plângă
În urmă las doar nori.
Natura parcă mă privește
Alerg spre sânul mamei sfinte,
Cu brațele mă încălzește,
Și ușor începe să m-alinte,
E noapte și luna se-aprinde
Îmi cresc albe aripe,
O stea încet pe cer se stinge,
Și veacuri îmi par clipe.
(octombrie, 2000)
00950
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 76
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Iuliana-Valentina Boboaca. “Suflet pierdut!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iuliana-valentina-boboaca/poezie/1760873/suflet-pierdutComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.