Poezie
saracul bogat
1 min lectură·
Mediu
Săracul bogat
Am cunoscut odată un om
Care nici scrumieră nu avea, pentru tigarile-i putine, nici cană din care să bea.
Mânca cu amândouă mâinile dintr-o bucată
de pâine, ținând-o în căușul palmelor
ca pe o candelă a pământului
spre a-i lumina nesațul.
În fumul dens de țigară chipul lui
lumina, întunericul din jur.
Își curăța cu degetele îngălbenite noroiul de pe talpi
iar dimineața îl găsea mângâind cu buzele
o carte primită în clasele primare, ca premiu.
Într-o seară, l-au găsit în parc pe-o bancă galbenă
iar din mâini i se scurgea, lumina sufletului
inundând amurgul.
Imediat toamna, invadase burgul
Iar frunzele s-au grăbit să acopere trupul inert
dar luminos al acelui om.
Am cunoscut odată un om..........
001.870
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat