Poezie

Rugăciune

1 min lectură·4 ianuarie 2018

Mediu

Din coasta ta străpunsă, din mâna-ți pironită,

din ochiul care varsă o lacrimă amară,

în râuri se revarsă iubire infinită,

făcând orice durere din suflet să dispară.

Orgoliul mă consumă, mă mistuie sălbatic,

chiar dacă-mi e ființa scăldată-n slăbiciune,

dar când în astă lume sunt ca un singuratic,

prezența ta mi-aduce în minte gânduri bune.

Neliniștea din mine o risipești îndată

când plin de dor te caut retras în rugăciune,

și-ntreaga mea ființă de har e inundată,

iar eu mă simt puternic, căci tu trăiești în mine.

Tu, flacără nestinsă de răul cel obscur,

mă mistui și mă cureți de orice întinare,

îmi dai tărie-n spirit ca toate să le-ndur

și să transmit în lume iubirea ta cea mare.

Lumina ta mă-nvețe să îți urmez voința,

iar gândul mi-l inspire ca-n toate să slujească

sublima mărturie ce poartă-n ea credința

ce-aduce mântuire oricui o s-o trăiască.

001.437

Iulian Ghiurca. “Rugăciune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulian-ghiurca/poezie/14118493/rugaciune

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.