Poezie

Timp și răbdare

1 min lectură·1 ianuarie 2018

Mediu

Un strop din etern subtil s-a prelins

din lumea ascunsă-ntr-un văl de mister,

purtând într-o inimă țărână și cer...

domol se coboară, pământu-a atins.

O nouă istorie se scrie decis

pe filele clipelor ce trec neîncetat;

din viața ce crește nimic nu-i uitat,

căci totul în sine rămâne înscris.

În drumul ce vrea perfecțiunea s-atingă,

ființa își poartă pașii în timp

și chiar dacă-i aspru al sorții sale câmp,

terenul arid n-o oprește s-ajungă

l-al său ideal sublim, dar real,

trecând consecvent prin atâtea-ncercări,

iar probele dure îi dau noi puteri

și-o-nvață că-n toate nimic nu-i banal.

Se naște constant în dureri și suspine,

condusă de-o forță pătrunsă în fire

spre șansa hrănită din devenire

să-și poată obține Ideea de sine.

Speranța șoptește-n continuă așteptare

imaginea lină schițată în gând,

dar cântecul său răsună mai blând

când e dirijat suav în răbdare.

Rigid e trecutul, nimic nu-l mai schimbă,

iar tot ce va fi acum nu există...

oprește-te, deci... prezentul insistă

să-l guști, să-l trăiești chiar de clipa se plimbă

curgând consumată-n a sa transformare

ca raza timidă pierdută în nori,

dar viața, chiar dacă mai naște fiori,

cât timp e în timp va cere răbdare.

001.467

Iulian Ghiurca. “Timp și răbdare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulian-ghiurca/poezie/14118374/timp-si-rabdare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.