Poezie

Inimă de fiară

1 min lectură·27 decembrie 2017

Mediu

Pe insula retrasă în marea de mistere

în tihnă se ascunde vulcanul pasiunii

care-n obscurul sine mocnește în tăcere

ferit de ochii lumii, vegheat de raza lunii.

Curenții solitari îl bântuie în noapte

și valuri de tăcere lovesc în stânca-i fină,

căci roca cizelată vibrează între șoapte

ce se revarsă-n lacrimi când insula suspină.

Admiră de departe iluzia sa sublimă

priviri prea curioase orbite-n neștiință,

iar spiritul subtil ce vulcanu-l animă

rămâne nevăzut pentru orice ființă.

Doar rareori vreun suflet pe insulă ajunge

găsind o lume care-i era străină,

căci inima vulcanului pare că vrea s-alunge

pe-oricine mai aproape ar dori să vină.

Un aer tainic, rece, pe-ntreaga suprafață

aduce noutate în cel care-l respiră

și-l face ca să simtă o flacără de gheață

ce spiritul din stâncă în liniște-o inspiră.

Simfonic geme-ntrânsul alintul său duios de seară

când ceața ideală îl pierde la apus,

iar el, învăluind în piatră o inimă de fiară,

se pierde mut și rece în sinele-i ascuns.

001.454

Iulian Ghiurca. “Inimă de fiară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulian-ghiurca/poezie/14118141/inima-de-fiara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.