Iulia Matei

Se construiește frumos ideea de neputință și teamă care înving dragostea. Ai câteva imagini bune în poem, primul vers îmi amintește de “iarăși îți unduie părul când plâng” din poezia “Anii de la tine la mine” al lui Paul Celan. Nu mi-a plăcut în schimb partea cu “mirosea a flori și a frică”-am înțeles că probabil ai vrut sa evidențiezi contrastul, dar cred că ar fi mrs altceva în loc.

Îmi place cum te-ai jucat cu cele două registre și cum le-ai alternat. Se simte zbuciumul lăuntric, eruperea, calmul și apoi din nou eruperea. Îmi plac mult strofele 6, 7 și 8; puntează bine deșertarea de sine, de dragoste resimțite după revoltă, iar apelativele „târfo” și „curvo” se vede clar că sunt chinuite ca și atunci când vrem să ne mințim că nu mai iubim, că nu mai simțim...

Tocmai citeam pe rețeaua literară un text de-al tău în care palmele erau de data asta niște cărți-cotrobăiau un suflet, și am ajuns aici să citesc un text despre…cărți. Poetul respiră prin poeți și moare tot prin ei, adică ei pot fi elanul vitalist (vorba lui Blaga și a expresioniștilor) și ceea ce îți dă târcoale, te înfioară, poate chiar te chinuie. Îmi place cum ai introdus și prezența masculină dar parcă poemul se termină brusc când încep să prind ideea și mi-ar plăcea să mai continue.

O singură remarcă (și asta f personală, pe care numai tu o poți pricepe): this world is a puzzle with every step we take, dar e un puzzle construit de noi și pe care numai noi îl putem descifra...and it\'s not God who plays with us, it\'s us who play God. Cât despre \"rătăcirile care nu au logică\", asta depinde din ce perspectivă privești...keep goin’ & take care

Interesanta abordare!La o prima vedere asupra titlului gandul care ti s-ar infiltra in minte ar fi descrierea unei dimineti aurorale cu acea lumina feerica...all in all, un gand pozitiv, o abordare pozitiva...si totusi, e curios cum la tine dimineata \"rasare\" pentru a spulbera realitatea noptii pe care ti-o creezi prin vise. Frumos cum ai reusit sa impaci doua imagini contrastante si sa le imbini pentru a da esenta poeziei tale: realitatea visului.:) By the way, poezia ar trebui ascultata pe versurile de la Travka-Inger Sedat sau asta e ce te-a inspirat?

Succes in continuare,
Iulia

In primul rand o sa fac referire(cam mult spus referire) la titlu...unul mai potrivit nici ca se putea:)...si da, intr-adevar textul creeaza niste imagini(mai degraba un cocktail de imagini)care, desi cumva abstracte la o prima vedere, te patrund...versurile astea spun multe, poate mai multe spun ecourile lor decat ideea in sine de a citi cuvintele negru pe alb (ma intelegi, nu?...stiu ca ma intelegi)